miercuri, 3 iunie 2009

Dick Cheney, minciuni, torturi şi punct

2 iunie 2009, Dick Cheney: "On the question of whether or not Iraq was involved in 9-11, there was never any evidence to prove that."

3 iunie 2009, Washington Post despre Dick Cheney: "Former vice president Richard B. Cheney personally oversaw at least four briefings with senior members of Congress about the controversial interrogation program, part of a secretive and forceful defense he mounted throughout 2005 in an effort to maintain support for the harsh techniques used on detainees."

Le mulţumim lui Dick Cheney pentru sinceritatea tardivă şi jurnaliştilor de la Washington Post pentru persistenţa în investigarea unei mizerii care depăşeşte cu ani-lumină instalarea de microfoane în clădirea "Watergate".

Saddam Hussein, împreună cu căteva mii de soldaţi şi agenţi americani şi alţi fazani care au murit inutil în contul conexiunii Irak-Al Qaeda-11 septembrie, probabil că se răsucesc la ora asta în morminte.

Având în vedere că Bush stă ascuns în munţi şi nu iese public să vorbească despre aceste teme, iar alţii, precum Condi Rice, George Tenet, Don Rumsfeld, Wolfowitz, Feith, Porter Goss şi ceilalţi purtători de tricouri neoconservatoare, se jenează să apere poziţii pierdute, izolându-l pe Cheney în cel mai penibil mod cu putinţă, mă determină să cred că, timp de 8 ani, America a fost, în realitate, condusă de un vicepreşedinte a cărui autoritate a cuprins simultan Biroul Oval, Departamentul de Stat, CIA-ul, Pentagonul şi mare parte din Congresul SUA.

Astăzi, media săptămânală a apariţiilor publice purtând marca Cheney o depăşeşte uneori pe cea a lui Obama. Din două, una: nebunul ori se crede în continuare la putere, sau are semnale că ministrul justiţiei, Eric Holder, îi pregăteşte, în secret, dosare penale.

Nu trebuie uitat un amănunt: Dick Cheney şi Donald Rumsfeld sunt ultimii supravieţuitori (la acea dată, ca tineri aflaţi pe funcţii joase de staff-eri) ai grupului de bandiţi politici care l-au înconjurat cu prezenţa lor toxică pe Nixon la Casa Albă, au parazitat la nivele intermediare administraţiile Reagan şi Bush I, au hibernat pe timpul lui Carter şi Clinton, şi au pus, finalmente, mâna pe putere cu acordul lui Bush II, fără ca ţara cu cele mai solide mecanisme democratice din istorie să poată reacţiona.


Articolul din Washington Post http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2009/06/02/AR2009060203999.html?hpid=topnews

Arianna Huffington la emisiunea lui Keith Olberman despre minciunile lui Cheney http://www.huffingtonpost.com/huff-tv/arianna-on-msnbc-discusse_b_210617.html

Editorialul Ariannei Huffington despre minciunile lui Cheney http://www.huffingtonpost.com/arianna-huffington/when-will-dick-cheneys-to_b_210627.html

Un comentariu:

  1. Un singur comentariu scurt. Era un rau necesar. Mobilele gasite de America pentru a intretine razboiul din Irak si Afganistan, nu au fost cu nimic mai prejos decat cele pentru Coreea si Vietnam. Si a mers economia.. Trebuie sa mai tina cineva steagul sus si sa tina armata antrenata. Mi-e frica dupa cum spuneam ca au inceput sa o lase mai moale, sa se faulteze singuri. Uite, se termina razboaiele vine criza economica. Cheney e un papagal care a cazut tap ispasitor. O sa dispara la munte sau la mare si o sa-si numere banii "rusinat" :). Hai sa fim seriosi.

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare