duminică, 14 iunie 2009

Iran. Alegeri. Continuarea




Să ne imaginăm că, în 1989, Ceauşescu decide să rămână doar secretar general al PCR (un fel de Ayatollah), iar pentru funcţia de Preşedinte al României organizează alegeri libere. Candidaţi: conservatorul Constantin Dăscălescu şi reformatorul Ştefan Andrei. Campanie grea cu dueluri "pe bune", televizate în direct, mitinguri etc. Ştefan Andrei vrea deschiderea către Occident, Dăscălescu n-are importanţă ce vrea. Au loc alegeri cu participare de 85%, iar Dăscălescu învinge cu o majoritate nesimţită de 68%, cu toate că decent ar fi fost să câştige doar cu 52%.

Păstrând proporţiile, cam aşa stau lucrurile la Teheran, după alegerile din 12 iunie. Demonstraţii, bătăi, răniţi, morţi, Mousavi arestat la domiciliu, reţeaua de telefonie mobilă dezafectată, consilierii lui Mousavi vorbesc despre o lovitură de stat. Iar ştirile vin prin bloggeri şi prin Ambasadele Canadei şi Elveţiei la Teheran.

Să tragi concluzii din ceea ce se întâmplă acum, acolo, ar fi o prostie, iar cine are pretenţia că înţelege conflictul politic intra-iranian şi cunoaşte complicata reţea de organe clericale şi laice, suprapuse şi intersectate, aflate la conducerea Iranului, îl invit la comentarii. Eu îmi permit să observ doar următoarele:

  • recent, Israelul a afirmat că renunţă la ideea de a bombarda obiectivele nucleare iraniene; n-a spus însă că nu ar pune gaz pe foc şi nu ar contribui la destabilizarea politică a Iranului, iar cea mai bună ocazie au oferit-o alegerile recente. Ar fi util de ştiut de ce mobilitate ar putea profita Mossad-ul într-un stat cvasi-poliţist, cu o populaţie de 70 de milioane de locuitori;
  • un război civil în Iran ar complica înfiorător lucrurile în lumea arabă şi ar stimula asperităţile dintre suniţi şi şiiţi. Dacă, într-o asemenea eventualitate, Egiptul - "decorat" cu discursul lui Obama de la Cairo - ar acţiona cu ştiinţă şi fineţe, ferind zona de o explozie, ar putea deveni hegemonul veritabil al Orientului Mijlociu;
  • "Spiritul de la Cairo" inaugurat de Obama, în loc să-i relaxeze pe liderii iranieni, le-a creat un puternic sentiment de insecuritate. În loc să profite de o oportunitate (pe care e evident că o altă administraţie de la Washington n-o va mai oferi în vecii vecilor) şi a-şi pune, cu inteligenţă, în valoare atuurile într-un dialog cu S.U.A., Iranul s-a enervat pe cele 85 de procente din electorat care au înţeles să vină la vot şi să-i strice socotelile preşedintelui în funcţie;
  • adversarii lui Obama de la Washington şi Tel Aviv jubilează. Dacă până ieri îşi doreau din suflet să câştige Ahmadinejad, pentru a dovedi lumii că "soft power"-ul planificat la Casa Albă eşuează, acum sunt de două ori fericiţi. Practic, posibilitatea de dialog cu Teheranul pe tematica nucleară şi pe orice alt subiect a alunecat dincolo de linia orizontului, Obama putând, la ora actuală, să converseze cel mult cu harta colorată a Iranului, aflată la el pe birou;
  • întrucât, la CIA, oamenii muncii de acolo sunt preocupaţi mai mult cu ştergerea urmelor în materie de tortură, mă întreb dacă analiştii lu' peşte din compartimentul NESA (Office of Near Eastern and South Asian Analysis) au găsit timpul să-l avertizeze pe Obama în legătură cu ce s-ar putea întămpla în Iran.

Ştiri continue, ca de obicei, pe Huffington Post, la http://www.huffingtonpost.com/2009/06/13/iran-demonstrations-viole_n_215189.html
Fotografiile sunt preluate de pe Huffington Post, autori GETTY şi AP.

Un comentariu:

  1. Ahmabumejad si Nuclearolahul Khomeini va construiesc un viitor luminos. S-a dovedit stiintific faptul ca, anumite obiecte, precum si corpul uman, supuse la radiatii intense, stralucesc in intuneric. Va pup din buncar.

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare