luni, 15 iunie 2009

Iran. Speculaţii



1. La Teheran, haosul continuă, cu detalii pe http://www.huffingtonpost.com/2009/06/13/iran-demonstrations-viole_n_215189.html şi http://www.huffingtonpost.com/the-news/reporting/nico-pitney

2. Mesajele lui Mousavi ajung pe Huffington Post. Sunt însă mesaje în care afirmă că e izolat complet de oameni şi că e supravegheat (???!!!). Cu toate acestea, comunică pe bloguri, iar pentru ora 16 anunţă organizarea unui miting, pe care ministrul de interne l-a declarat deja ilegal. E limpede că cineva e lângă Mousavi, îi stimulează demersurile şi îi asigură protecţia. Mă gândesc, în continuare, la o filieră adâncă a Mossad-ului, probabil dublată şi de CIA, sau chiar de operaţiunile clandestine ale Rusiei. La fel de bine se poate ca anumite segmente din conducerea statului, inclusiv dinspre zona serviciilor de informaţii iraniene, să fie alături de Mousavi. În orice caz, într-o ţară de dimensiunile Iranului, serviciile străine care vor să orchestreze aşa ceva nu ar putea acţiona fără conivenţa măcar a unei părţi din serviciile de informaţii iraniene.

3. La nivelul Occidentului s-a înregistrat deja o ruptură. Uniunea Europeană recunoaşte victoria lui Ahmadinejad (fiindcă e foame de gaze şi petrol), în timp ce americanii se mai gândesc. Ieri, pe CNN, Joe Biden era de o pudoare şi prudenţă inimaginabile pentru un lider american care, în condiţii similare, ar începe să urle imediat că "democraţia e batjocorită, rezultatul alegerilor a fost trucat, iar regimul nu va fi recunoscut de SUA". Ori americanii sunt amestecaţi, până în gât, în declanşarea şi derularea evenimentelor, ori sunt complet în afara jocului, lipsiţi de informaţii şi de posibilitatea de a manevra clandestin în Iran. A doua variantă mi s-ar părea infernală, dacă s-ar confirma.

4. Ce se urmăreşte? Renumărarea voturilor? Repetarea alegerilor? Aruncarea peste bord a lui Ahmadinejad ar fi, poate, varianta "soft". Deşi nu ştim, la modul serios, care e proporţia dintre simpatizanţii celor doi, şi cât de determinaţi sunt pentru a-şi apăra liderii în lupte de stradă. Se doreşte o variantă "hard", adică distrugerea statului islamic şi instituirea unei republici laice? Nu ştim cât de slabi sau puternici sunt, în realitate, Ayatollah-ul şi ceilalţi lideri religioşi. Ieri, pe CNN, la Fareed Zakaria GPS, un expert americano-iranian sublinia faptul că, deşi au ratificat public victoria în alegeri a preşedintelui în funcţie, Khamenei şi ceilalţi clerici nu-l iubesc deloc pe Ahmadinejad care tinde către o putere tot mai mare, în mijlocul unei birocraţii guvernamentale pe care şi-a subordonat-o în totalitate. Ar fi tare ca tocmai ei să fi pus gaz pe foc, acţionând ascuns în favoarea lui Mousavi. Această variantă - care simulează startul unui război civil - ar însemna că, totuşi, la Teheran, cineva e stăpân pe situaţie, iar prin soluţia către care se îndreaptă statul, războiul civil va fi evitat. Altminteri, un Liban iranian ar arunca în aer Orientul Mijlociu.

Imaginea e preluată de la http://www.fundraw.com/clipart/clip-art/00002081/Question-Mark-Button/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare