vineri, 12 iunie 2009

Iranul şi balanţa de putere în Orientul Mijlociu



Astăzi, când iranienii sunt la urne, pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale, are sens să cântărim, printr-o analiză efectuată la temperaturi joase, soluţiile privind modul de combatere a ambiţiilor nucleare şi hegemonice ale Iranului. De îndată ce Iranul va deveni, oficial, o putere nucleară, pretenţii similare vor fi exprimate de Egipt, Turcia şi Arabia Saudită, toţi aceşti jucători putând apoi reconstitui (sau nu) maniera de confruntare politică şi descurajare nucleară cu care ne obişnuise Războiul Rece.

Doi specialişti în problematica politică iraniană - Ray Takeyh (Council on Foreign Relations) - foto stânga - şi Emanuele Ottolenghi (Transatlantic Institute) - foto dreapta - expun viziuni diferite asupra pericolului generat de retorica liderilor de la Teheran şi a mecanismelor de a ţine sub control un stat şiit tot mai iritat de nerecunoaşterea poziţiei sale de hegemon în zonă.
Printre altele (într-un interviu publicat în 2007), Takeyh crede că:
  1. problema iraniană poate fi gestionată, iar influenţa Iranului trebuie să fie acceptată şi reglementată;
  2. pentru a negocia eficient cu Teheranul, S.U.A. ar trebui să creeze mediul adecvat unor asemenea demersuri, reproducând gesturile iniţiate de Nixon şi Kissinger, în anii 1969-70, ca preludiu al negocierilor cu China (reducerea manevrelor navale în strâmtoarea Taiwan, adoptarea unei retorici moderate, diminuarea restricţiilor comerciale);
  3. poate fi anticipată venirea la putere, în Iran, a unei garnituri conservatoare mai subtile, care renunţă la sentimentul de "cetate asediată" şi dezbate, cu luciditate, modalităţile diverse în care statul iranian îşi poate afirma influenţa;
  4. Iranul nu are intenţia de a revizui frontierele din zonă.

De cealaltă parte (într-un articol publicat astăzi în The Australian), Ottolenghi consideră că:

  1. Teheranul urmăreşte să exporte ordinea islamică şiită în statele arabe sunite;
  2. Iranul vizează confruntarea cu America şi Israelul pentru a-şi asigura hegemonia în zonă;
  3. odată fabricată, bomba nucleară iraniană va modifica paradigma de putere în relaţia cu statele sunite;
  4. strategia de descurajare nucleară ce va fi promovată de liderii iranieni va determina America să negocieze o "Ialtă" a Orientului Mijlociu, implicând retragerea trupelor americane din zona Golfului, şi reproducerea tipului de relaţie şi comunicare pe care S.U.A. l-au avut cu fosta Uniune Sovietică în perioada Războiului Rece.

Opiniile şi argumentele celor doi experţi sunt expuse pe larg la adresele http://www.cfr.org/publication/12718/time_for_detente_with_iran.html şi http://www.theaustralian.news.com.au/story/0,25197,25622540-7583,00.html

Fotografiile au fost preluate de la http://www.parstimes.com/gallery/ray_takeyh/ şi http://www.transatlanticinstitute.org/html/st_eo.html?date=2006

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare