marți, 9 iunie 2009

"Oprimarea Obama"


Newt Gingrich, regele neîncoronat al Partidului Republican din SUA, s-a transformat în arbitru şi a declarat eşecul lui Obama în minutul 5 al partidei. De ce s-a grăbit? Pentru că ştie şi el la fel de bine că, în minutul 90 (adică la alegerile prezidenţiale din 2012) s-ar putea ca Obama să căştige. Chiar şi la limită. Şi că, până atunci, competitorii lui Gingrich la funcţia de şef al Partidului Rataţilor s-ar putea să-l lase şi fără fluier.

Fluierul de final al lui Gingrich a răsunat la o strângere (nu deturnare) de fonduri conservatoare, la care republicanii au fost destul de zgârciţi, colectându-se abia 14,5 mil. USD, cu 7 milioane mai puţin decât la aceeaşi agapă ţinută anul trecut. Ginrich a mai simţit nevoia să se ia de gesturile protocolare şi să afirme că reverenţa lui Obama în faţa regelui saudit nu ţine loc de politică energetică. Serios??? Atunci, ar fi trebuit să-şi ducă prostiile până la capăt şi să-i ceară lui Obama să-şi ia mâna de pe Arabia Saudită, eventualitate în care dinastia de Saud ar stabili un nou record în materie de împachetat şi plecat în exil, nemaivorbind de faptul că diferiţi vecini ar veni brusc în vizită (cu tancuri), în zonele petrolifere saudite.
Cu aceeaşi ocazie, distinstul actor şi profesionist în ale politicii, Jon Voight, ar fi zis că Americans had elected "a false prophet'' as president. "We are becoming a weak nation," said Voight, suggesting that Republicans fight to free the nation from "this Obama Opression". Păcat că la americani nu există sărbătoarea de 23 august...
E uimitor modul în care un partid cu istoria, experienţa şi anduranţa politică ale celui Republican nu reuşeşte, la peste jumătate de an de la victoria lui Obama, să-şi reconstituie sobrietatea din cioburile lăsate pe gresia alegerilor de Bonnie & Clyde ai conservatorismului american - John McCain şi Sarah Palin, sau invers, că tot aia e. Un partid care, în locul unei noi viziuni asupra valorilor Dreptei în sec.21, trage împrăştiat, iubeşte Guantanamo, cade într-o religiozitate morbidă şi se lasă preluat de moderatori radio şi TV de talia lui Rush Limbaugh sau Bill O'Reilly, care ajung să dicteze în partid mai tare decât în propriile lor redacţii.
Nu ştim dacă, în cele din urmă, Obama va pune la pământ criza economică, starea deplorabilă a serviciilor de sănătate, sau însăşi naţiunea americană, după cum îi urează galeria conservatorilor. Dar n-ar fi exclus ca stilul său de guvernare (pe care încă nu-l putem defini cu precizie) să menţină Partidul Republican în zona confuziei de valori, de norme şi de strategie politică, anihilându-l până la limita dispariţiei şi punând democraţia americană în cui, deoarece singurul partid mare, nou, care s-ar putea naşte în America, în următorii patru ani, nu cred că va fi unul conservator, ci copilul din stânga ceva mai de margine (ca să nu zic extremă) a Democraţilor - liberalii progresişti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare