vineri, 10 iulie 2009

Despre noua politică externă americană, fără mişto-uri (partea a II-a)



În urmă cu exact un an, Rusia şi S.U.A. se uitau fioros unii la alţii, în contextul izbucnirii crizei osetino-georgiene. Dincolo de ameninţările venite din partea oficialilor Casei Albe şi ai Departamentului de Stat, conicidenţa campaniei electorale prezidenţiale i-a prilejuit şi candidatului republican John McCain o serie de isterii tipice Războiului Rece. La masa circulară a Consiliului de Securitate ONU, ambasadorul american de origine afgană, neoconservatorul Zalmay Khalilzad, avea confruntări verbale acide cu omologul său rus, a căror intensitate era depăşită doar de istoricul duel Zorin - Adlai Stevenson, din timpul "crizei rachetelor", în 1962.
La distanţă de numai 12 luni, S.U.A doreşte să vadă o Rusie puternică, prosperă şi paşnică, Obama asigurându-şi gazdele că nu vor mai avea parte de "surprize portocalii" în zona lor de interese geo-strategice. Este cea mai rapidă şi radicală schimbare de curs diplomatic, înregistrată de la momentul lansării Doctrinei Truman (1947) şi a Directivei Consiliului Securităţii Naţionale - NSC 68 (1950), în contextul începerii Războiului Rece. Nici măcar virajul din perioada Reagan-Bush senior-Gorbaciov n-a avut o asemenea viteză şi amplitudine.
În 2009, discursul de la Moscova (sau Doctrina Obama) ar putea părea o nouă "trădare" a ţărilor din Europa Centrală şi de Est, precum şi a celor vasalizate de americani, din spaţiul ex-sovietic. Nimic mai fals. Confruntarea cu sovieticii din anii 1947-1989 nu a fost dusă de dragul ţărilor abandonate la Ialta, ci, pur şi simplu, pentru a elimina o super-putere concurentă. Ca să trădezi, e nevoie să ai, în prealabil, solide şi durabile angajamente morale şi politice. Or, astăzi, Washington-ul e interesat doar de angajamente minimale, cât mai puţin costisitoare şi aducătoare de beneficii rapide. "Cordonul sanitar anti-rus" nu îndeplineşte niciuna din aceste exigenţe, iar în ceea ce priveşte recursul disperat al victimelor "trădării" la argumentele "legăturilor istorice", "tradiţiilor democratice" etc., cred că mesajul lui Obama către această zonă este: "Descurcaţi-vă!"
Pentru ca promisiunile lui Obama de la Moscova să fie credibile, este posibil să vedem cum America va acorda tot mai puţină atenţie acestei regiuni geografice. E de presupus, astfel, că, mai devreme de doi ani, picior de preşedinte sau secretar de stat american nu va mai călca pe la Varşovia, Bucureşti şi Kiev.
Cu toate acestea, detaşarea americană de proiectul politic neoconservator (cu specială privire la Europa de Est) nu e cel mai mare rău posibil.
Realitatea este că Vulturul american nu mai are suflu pentru mari aventuri dincolo de frontierele proprii. Dacă mâine se descoperă cel mai mare zăcământ de petrol din istorie în mijlocul Statelor Unite, pariez că în termen de 24 de ore Departamentul de Stat e gata să denunţe 90% din angajamentele politico-militare la care SUA e astăzi parte. S-ar putea să-i mai intereseze încălzirea globală, Coreea de Nord şi neproliferarea nucleară. În rest, ipocriziile de genul Nationbuilding-ului şi apărarea democraţiei pe glob nu mai rezistă. China, India, Rusia, Brazilia şi Africa de Sud sunt invitate, direct şi insistent, să preia din sarcinile majore ale problemelor globale. Şi, poate, indirect, li se sugerează să-şi asume inclusiv forme de "protectorat" politic, de care americanii nu mai sunt acum interesaţi.
Aşa încât, e de preferat ca SUA să rămână în continuare dependentă de sursele de energie aflate la mare distanţă de teritoriul ei naţional. Numai aşa vom mai percepe câte ceva din valorile vestice profunde şi vom avea către cine striga, dacă Rusia nu reuşeşte să-şi păstreze autocontrolul. Pentru că, deocamdată, eu personal nu cred că simt nevoia unei hegemonii şi a unui transfer de valori dinspre India sau China către Europa...
Imaginea Vulturului american a fost preluată de la http://buddydon.blogspot.com/bald_eagle_Bronx_Zoo.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare