marți, 28 iulie 2009

Neoconservatorii: bibliografie selectivă

Fără să mi-o spună nimeni (oricum primesc extrem de puţine comentarii), realizez şi singur că numeroasele postări critic-nevrotice la adresa neoconservatorilor americani ar putea fi considerate subiective, neîntemeiate sau exagerate.
În media românească din ultimii 8-10 ani, acest grup politic (care e la fel de activ şi agresiv inclusiv atunci când oamenii săi nu se află plasaţi în posturi cheie din Executivul american) a fost foarte sumar tratat, iar literatura politică de la noi nu i-a consacrat, după ştiinţa mea, decât un singur studiu, publicat înainte de 1989, dar extrem de valoros si curajos, semnat, la acea vreme, de profesorul Ovidiu Trăsnea.


În urmă cu circa trei ani, devenind mai atent la ceea ce se întămplă în Irak, Afganistan, Washington, precum şi la implicaţiile politicii de la Casa Albă în ţările vasalizate de America în Europa de Est, am început să adun din Internet, dar şi de pe Amazon, studii, articole şi cărţi despre neoconservatori. Era perioada în care, în SUA, nebunia politicii conduse de Bush şi Cheney a generat o întreagă literatură anti-neoconservatoare, cu unele lucrări de bună calitate analitică, dar şi cu o serie de publicaţii a căror notă părtinitoare era evidentă. În orice caz, mai toate reuşeau să expună, în detaliu, fascinanta istorie a acestei mişcări intelectuale şi politice (ajunsă, între timp, la a doua generaţie de reprezentanţi), pornind chiar de la rădăcinile ei troţkiste, din anii '40. Nu m-am mulţumit doar cu această resursă şi mi-am procurat lucrări scrise chiar de către neoconservatori proeminenţi, pentru a vedea în ce măsură critica Stângii liberale americane la adresa lor este sau nu fundamentată.

Concluzia mea e următoarea: cărţile şi articolele publicate de falanga neoconilor ar trebui traduse în România. Publicul interesat de la noi are îndreptăţirea să consulte, în mod direct, ideile unor intelectuali care au marcat dramatic şi devastator nu doar Admnistraţia Bush, ci o perioadă de mai multe decenii în care America şi-a amplificat reflexele agresive şi pretenţiile de dominaţie mondială, manifestând o suprasensibilitate la orice formă de contestare a politicii sale globale. Întrucât efectele acestei politici se mai văd şi astăzi la Bucureşti, contactul nemijlocit cu ideologia neoconservatoare, în forma ei pură şi explicită, ar putea deschide unora ochii - apropo de opţiunile de vot din noiembrie - indiferent dacă, în prezent, la Casa Albă, s-a instalat o grupare ce promovează o cu totul altă filozofie de guvernare a lumii.


Bibliografia ar putea, astfel, cuprinde:

1) "Biblia" de pregătire a Administraţiei Bush, publicată în aprilie 2000, Present Dangers: Crisis and Opportunity in American Foreign and Defense Policy, editată de "gemenii ideologici" ai neoconilor, Robert Kagan şi William Kristol. Poate fi procurată de la http://www.amazon.com/Present-Dangers-Opportunity-American-Foreign/dp/1893554139/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1248735520&sr=8-1;

2) Articolul din Foreign Affairs iulie/august 1996 al aceloraşi Kagan & Kristol, Toward a Neo-Reaganite Foreign Policy, la http://www.carnegieendowment.org/publications/index.cfm?fa=view&id=276;

3) The Neoconservative Persuasion: What it was, and what it is, eseu scris de Irving Kristol (tatăl lui William Kristol), unul din întemeietorii mişcării, accesibil la http://www.amnation.com/vfr/archives/001679.html;

4) Power and Weakness, de Robert Kagan, (un studiu realmente valoros despre felul diferit în care Europa şi America se raportează la ideea de putere globală), la http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/bush/kagan.htm;

5) Despre paradis şi putere. America şi Europa în noua ordine mondială, tot de Robert Kagan, de fapt, o dezvoltare a eseului de la punctul 4, tradusă şi publicată la noi de Editura Antet, în 2005;

6) Un titlu care spune totul: World War IV: The Long Struggle Against Islamofascism, scrisă de celălalt patriarh al neoconilor, Norman Podhoretz, procurabilă de la http://www.amazon.com/World-War-IV-Struggle-Islamofascism/dp/0307386023/ref=sr_1_3?ie=UTF8&s=books&qid=1248736529&sr=1-3;

7) Fostul subsecretar de stat de la Pentagon, Douglas Feith (fost cu biciul NATO în vizită şi prin România) a publicat o lucrare de memorii intitulată War and Decision: Inside the Pentagon at the Dawn of the War on Terrorism (foarte mult "WAR", după cum se vede, în vocabularul băieţilor). Se găseşte la http://www.amazon.com/War-Decision-Inside-Pentagon-Terrorism/dp/0061373664/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1248736703&sr=1-1;

8) Doi jurişti de-ai lor, Steven G. Calabresi şi Christopher S. Yoo, au publicat The Unitary Executive: Presidential Power from Washington to Bush (http://www.amazon.com/Unitary-Executive-Presidential-Power-Washington/dp/0300121261/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1248736859&sr=1-1), cu scopul a oferi baza teoretică pentru puterea imperială de care avea nevoie George W. Bush. O carte care ne face să ne întrebăm de unde i-a venit lui Băsescu ideea de a se încorona preşedinte-jucător;


9) Dacă vreţi să aflaţi cine a redactat celebrul Amendament Jackson-Vannik la Clauza Naţiunii Celei Mai Favorizate cu care americanii îl şantajau şi pe Ceauşescu, şi cine a torpilat summit-ul Reagan - Gorbaciov de la Reykiavik, citiţi Prince of Darkness: Richard Perle: The Kingdom, the Power & the End of Empire in America. Autorul, Alan Weisman, nu e neoconservator, dar a scris o carte excelentă şi deloc subiectivă despre eminenţa cenuşie Richard Perle. Poate fi achiziţionată de la http://www.amazon.com/Prince-Darkness-Richard-Kingdom-America/dp/140275230X/ref=sr_1_5?ie=UTF8&s=books&qid=1248737173&sr=1-5

Dacă le citiţi, cred că deveniţi doctori în neoconservatorism şi vom putea dezbate la orice oră.

Imaginile au fost preluate de la http://ec1.images-amazon.com/images/P/1893554163.01._SS500_SCLZZZZZZZ_.jpg şi de la http://www.amazon.com/gp/product/images/140275230X/sr=1-5/qid=1248737173/ref=dp_image_0?ie=UTF8&n=283155&s=books&qid=1248737173&sr=1-5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare