duminică, 26 iulie 2009

Responsabilul pentru România de la Washington

Dacă v-aţi întrebat vreodată cum arată şi cum îl cheamă pe băiatul din Departamentul de Stat care are calitatea de ofiţer de serviciu pentru sfera de influenţă americană numită "România", acum aveţi prilejul să aflaţi. Pentru un bun prieten de-al meu (care ştiu că citeşte blogul), individul respectiv nu mai e demult o enigmă, deoarece l-a şi întâlnit. Chiar la Washington.

Ca să nu-l plictisesc, scriind lucruri pe care le ştie mult mai bine decât mine, voi încerca să fac postarea mai antrenantă.

Cel puţin două promoţii de centraliste (cu trese pe umăr) de la Palatele Cotroceni şi, uneori, Victoria s-au obişnuit cu numele lui Daniel Fried, tot făcându-i legătura, chiar şi după miezul nopţii, la Cabinetele 1 şi 2. Siguranţa locului de muncă pentru titularii celor două cabinete era direct proporţională cu viteza cu care răspundeau la apelurile lui Fried, ori de câte ori acesta trebuia să le ceară, să le comunice sau să le impună ceva. Încercaţi să vă imaginaţi câte W.C.-uri lua la rând, înainte de 1989, un director de întreprindere care era convocat la cabinetul lui Ion Dincă (a.k.a. "Te Leagă"). Probabil că o emoţie similară era generată şi de apelurile lui Daniel Fried, noaptea, la Bucureşti. Observaţi, în fotografie, brand-ul lui Fried: privirea de activist de partid şi degetul arătător a cărui ridicare determina creşterea tensiunii arteriale la liderii din Arcul Portocaliu ce începe la Varşovia, sare Minsk-ul (că, deh, unii au fost şi mai inteligenţi decât Central Intelligence), continuă cu Bucureşti, Kiev, Tbilisi şi se încheie la Baku. Dacă am omis pe cineva, să-mi scrieţi.

O.K., cele de mai sus sunt, desigur, speculaţii şi ironii fără mare acoperire. Adevărul îl vom afla, ca de obicei, peste 50 de ani. Dar, hai să vorbim serios despre Daniel Fried.
De câte ori credeţi că citeşte, aude, rosteşte Obama cuvinte ca "România", "Mihail Kogălniceanu" (sunt curios cum pronunţă), "mânz" sau "viezure"? Probabil, o dată la vreo 2-3 luni. Daniel Fried avea parte de ele in fiecare zi, scriindu-le, uneori, chiar cu mâna lui. Funcţionar clasic de "Eşalonul Doi", Fried a fost consilier al Preşedintelui şi director în Consiliul Securităţii Naţionale pentru probleme europene şi eurasiatice (2001 - 2005), iar între 2005 - 2009, Director General în Departamentul de Stat pentru Europa şi Eurasia. În aceste funcţii, Fried a cunoscut, planificat, orchestrat, supravegheat şi executat toate marile acţiuni politico-diplomatice (inclusiv, cele acoperite) prin care americanii au preluat, treptat, controlul total la frontierele de vest şi sud-vest ale Rusiei.
Încă ceva: Daniel Fried este un "Războinic Rece" ("Cold Warrior" sună mai bine la ei) care, din 1977 până în 1989, a lucrat în serviciul diplomatic extern, la Belgrad şi Leningrad, iar în Centrala Departamentului de Stat s-a ocupat de URSS şi Polonia, beneficiind, astfel, de solide acumulări anti-comuniste.

Fried a dobândit însă mai mult decât o expertiză uriaşă în problematica Europei de Est. A avut şi posibilitatea de a determina - direct sau indirect, inteligent sau prosteşte, brutal sau subtil, singur sau împreună cu alţii - politica SUA din această zonă, pe o durată de cel puţin opt ani. Puţini realizează puterea de care dispune un tip din Eşalonul Doi la Washington. Un Memo gândit, redactat şi semnat de Fried, cu destinaţia Biroul Oval, putea avea un efect similar cu Înţelegerea de la Ialta. Evident, băieţii din rândul doi al tehnostructurii de la Washington trebuie să facă politica Administraţiei aflată în funcţie. Dar să te ferească Dumnezeu să aibă antipatii faţă de o ţară din parohia lor sau să-şi fixeze evaluările şi propunerile către Preşedinte în tipare ideologice. Adică, să aibă o agendă personală.

Un Memo exhaustiv despre România, plecat de la Daniel Fried către George W. Bush, putea să conţină estimări, să sublinieze vulnerabilităţi, să amplifice avertismente, să evite nuanţele şi relativismul, şi să împartă actorii politici în "communists" şi "our guys". Dacă Memo-ul purta şi avize de la Pentagon şi CIA, însemna că putea să identifice un potenţial de baze militare şi un necesar de livrări de tehnică militară, să delimiteze liderii utili de personalităţile nefrecventabile, să propună bugete "acoperite" pentru campanii electorale şi acţiuni de influenţă, şi să stabilească prin ce ONG-uri se va face disbursement-ul. Văzând un asemenea Memo, Clinton, Bush sau Obama - n-are importanţă - nu cred că îl chemau pe Fried pentru discutarea, lămurirea şi luarea unei decizii pentru fiecare punct. Tot ce puteau face, în ambuteiajul de documente ce asediază zilnic Biroul Oval, era să citească rezumatul, să aprobe Memorandum-ul, iar peste 5 secunde să uite de el. De consecinţele aprobării, se ocupau Fried şi staff-ul lui. Cam in acest registru poate fi evaluată puterea de care s-a bucurat Fried. Dacă aveţi timp, meditaţi la evenimente sonore din ultimii 8-9 ani, petrecute în România şi în zonă, şi încercaţi să intuiţi tuşa (ca să nu zic "amprenta") lui Daniel Fried.

Din ce motiv vorbesc despre el la timpul trecut? Pentru că, recent, Hillary Clinton i-a făcut vânt de la "Europa şi Eurasia", iar Obama i-a dat o nouă însărcinare: aceea de a închide închisoarea cu deţinuţii suspectaţi de terorism, de la Guantanamo. E ca şi cum, înainte de '89, Ceauşescu l-ar fi numit (de-al dracu') pe Ştefan Andrei director la Salubritate. Urât final de carieră pentru un Războinic Rece care, deşi s-a ocupat de relaţia SUA - Europa, a contribuit, indirect, la contraofensiva primitivă a lui Bush împotriva terorismului, ce a culminat tocmai cu "templele torturii" de la Abu Ghraib şi Guantanamo.

Noul "Daniel Fried" (aproape a devenit o instituţie) este, din martie 2009, Philip Gordon, un tip cu experienţă din cercetare şi de la catedră, dar trecut şi prin Consiliul Securităţii Naţionale. Evident, dacă analizăm vizita lui Obama la Moscova, Gordon are, deocamdată, o agendă identică cu aceea a lui Hillary Clinton. “Phil’s calm demeanor and instincts in many ways embody the Obama style and diplomatic philosophy of calmly and clearly pursuing U.S. interests, but doing so working closely with allies and multilateral institutions,” Karen Donfried, a prominent diplomatic analyst in Washington, told the National Journal." Să sperăm...


Date despre Philip Gordon, la http://poland.usembassy.gov/embassy-events/embassy-events-2009/president-obama-to-nominate-phil-gordon-as-assistant-secretary-of-state-for-european-and-eurasian-affairs-16-march-2009.html şi http://blog.europeanaffairs.org/2009/07/02/philip-gordon-expresses-hope-for-a-%E2%80%9Cuseful%E2%80%9D-us-russia-summit-meeting-in-moscow-especially-on-arms-reductions/

Pagina lui Daniel Fried pe Wikipedia, la http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Fried

Fotografiile au fost preluate de la http://www.kommersant.com/photo/512/DAILY/2007/090//A200703214B6_t208.jpg şi http://www.asbarez.com/wp-content/uploads/2009/06/press09060905t.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare