joi, 16 iulie 2009

Sonia Sotomayor în faţa Inchiziţiei Republicane (partea a III-a)

Deşi e o prezenţă discretă, cu o mapă profesională impecabilă, lipsită de stridenţe şi devieri, Sonia Sotomayor se încadrează perfect în schema expusă în postarea mea anterioară: Obama a nominalizat-o dintr-o listă de "reliable covert liberal judges" (conceptul îmi aparţine), cu misiunea de a apăra agenda politică a Stângii în interiorul Curţii Supreme. Nu e neapărat şi părerea mea (pentru că sună mult prea conspiraţionist), dar, aşa cum arătam, viziunea bolnavă a conservatorilor privind rolul instanţei supreme în societatea americană este, până la urmă, reflectată fidel de deciziile orientate sistematic, în ultimele decenii, către valorile post-moderne ce subminează America profundă.

Nevoia lui Obama de a avea un judecător de încredere pe banca supremă este amplificată de faptul că - distinct de demisia lui Souter care a deschis vacanţa postului oferit acum lui Sotomayor - doi dintre ceilalţi trei liberali au probleme: Stevens are 90 de ani, iar Ruth Ginsburg este, de mai mulţi ani, bolnavă de cancer, elemente ce fac foarte probabilă demisia lor în mandatul lui Obama. Or, echilibrul actual de la Curte poate fi răsturnat în favoarea Stângii doar dacă Obama ar fi nevoit să ocupe locurile vacantate de judecătorii conservatori, însă, actualmente, nu se întrevede o asemenea eventualitate, toţi cei patru (Roberts, Scalia, Thomas şi Alito) fiind relativ tineri şi sănătoşi, ceea ce vă urez şi dumneavoastră. În ceea ce-l priveşte pe centristul Kennedy, al cărui vot-balansoar (Stânga-Dreapta) a ajuns să fie decisiv şi un veritabil factor de echilibru politic la nivel naţional, o înlocuire a sa nu este nici previzibilă şi nici neapărat dezirabilă.
În plus, Obama ştie cât de mult datorează aripii progresist-liberale a Partidului Democrat, tot mai pretenţioasă, agresivă şi ambiţioasă în proiectele ei politice ultra-stângiste, pentru a asigura şi mai mult prezenţa unui judecător situat pe această linie ideologică. De aceea, Sotomayor nu poate fi, în niciun caz, o centristă moderată.
Şi, totuşi, ce anume certifică aderenţa (dacă nu chiar apartenenţa) Soniei Sotomayor la valorile şi obiectivele Stângii? Din punctul de vedere al vizibilităţii, de-a lungul carierei sale, Sotomayor a fost foarte prudentă, evitând opinii separate incendiare şi motivări politizate în deciziile pe care le-a pronunţat. Articolele de specialitate pe care le-a publicat sunt, şi ele, lipsite de accente militantiste. Analiza manifestării ei profesionale ar determina aplicarea etichetei de "centristă" sau, în orice caz, dificultatea ori chiar imposibilitatea de a o asocia Stângii. Totuşi, în două discursuri publice, Sotomayor s-a trădat: într-un caz, a zis ceva de genul "o hispanică înţeleaptă judecă mai bine decât un bărbat alb", ceea ce, în gramatica politică americană, echivalează cu o înjurătură în care evoci părinţii cuiva. În altă împrejurare, a comis erezia să afirme că "politica se face în curţile de justiţie" (în sensul de "politici publice", nu politică de partid). Adică, exact coşmarul conservatorilor care a generat conceptul de "activist judiciar". Clipul de mai sus a înregistrat scăparea lui Sotomayor.
Cineva ar putea susţine că au fost doar nişte afirmaţii neinspirate, eventual, scoase din context. Eu cred însă că nimic nu e întămplător în America Războiului Cultural, unde Obama, Sotomayor şi mulţi alţii sunt nişte actori care îşi afirmă tot mai mult, mai des, mai deschis şi mai pronunţat identitatea ideologică. Iar cele două scăpări ale nominalizatei la Curtea Supremă ar fi putut intra în categoria semnalelor publice semi-codificate pe care a simţit nevoia să le transmită cui trebuie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare