luni, 31 august 2009

Torture News 13 - "Torture Team"

O formă de acţiune mai plină de pasiune împotriva torturilor comise sub Administraţia Bush a fost lansata de Center for Constitutional Rights, la adresa http://www.tortureteam.org/

Prin "Torture Team", activiştii Centrului înţeleg "From Bush himself, to the National Security Council’s Principals Committee – Vice President Dick Cheney, Secretary of State Condoleezza Rice, Defense Secretary Donald Rumsfeld, Secretary of State Colin Powell, CIA Director George Tenet, and Attorney General John Ashcroft – to the lawyers who created made-to-order (il)legal justifications for the Torture Program like Jay Bybee, Steven Bradbury, John Yoo and others..."

Extremele prezintă particularitatea de a se alimenta reciproc, astfel încât, dacă Dick Cheney mai continuă să spună multe prostii, nu m-ar mira să întâlnim iniţiative în internet, de genul www.waterboardcheney.org

Informaţii despre Centru - o organizaţie liberal-radicală clasică -, la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Center_for_Constitutional_Rights

De urmărit.

Torture News 12 - Ofensabilul Cheney

Ieri, Dick Cheney a zis aşa: the move to launch an investigation "offends the hell out of me."

Să mori tu!

Şi a mai zis: "We had a track record now of eight years of defending the nation against any further mass casualty attacks from al Qaeda. The approach of the Obama administration should be to come to those people who were involved in that policy and say, 'How did you do it? What were the keys to keeping this country safe over that period of time?'" V-aţi întrebat vreodată de ce, de 8 luni de când tot dă din gură, Cheney nu e în stare să spună ceva despre măcar una bucată situaţie de pericol terorist pe care CIA-ul a înlăturat-o prin exploatarea unor informaţii obţinute prin tortură? Din cauza protejării vreunui secret? Ce secret? N-ar fi în avantajul lui politic să dea 3-4 exemple concrete, fără să afecteze acoperirea cuiva, cu care să-i blocheze definitiv pe Obama, Holder şi toate organizaţiile liberal-radicale care îl vor pe Cheney dincolo de zăbrele?

Eu cred că n-are ce exemple să dea, pentru simplul motiv că nu există. S-ar putea, nu peste mult timp, să aflăm că, exceptând 11 septembrie, Londra şi Atocha (care, cu certitudine, au istoria lor, situată mult sub vârful aisbergului oficial la care am avut acces), SUA şi Europa n-au fost ameninţate de niciun pericol terorist.

Mai afirmă Cheney că investigaţia declanşată de Holder reprezintă "a direct slap at the CIA.".... O emoţie profundă îmi îngheaţă degetele pe tastatura laptop-ului. Cheney apără Agenţia!?!? E ca şi când Ceauşescu ar fi declarat la Târgovişte că, de fapt, iubea emisiunile Europei Libere.

Vreme de opt ani de zile, Cheney şi-a bătut joc de CIA, şi-a lustruit pantofii cu şefii acesteia, a ideologizat pe toată lumea de acolo şi a dictat, direct sau prin interpuşi, ce informaţii să fie cuprinse în rapoartele Agenţiei. În realitate, fostul vicepreşedinte ura Agenţia, iar mulţi dintre profesioniştii acesteia îl urau pe Cheney. Fiindcă tot am început să citez din memoriile lui George Tenet, iată ce scrie la pag.349-350 din At the Center of the Storm: "After Steve Hadley [adjunctul lui Condi Rice la Consiliul Securităţii Naţionale] called Jami [Jami Miscik, şefa Directoratului de Informaţii din CIA]..., wanting to engage her in another discussion on the paper [un raport elaborat de CIA care nega, după cum s-a şi confirmat ulterior, existenţa unor legături între Irak şi Al-Qaeda, şi pe care Scooter Libby, consilierul-şef al lui Cheney, nu voia să-l accepte], she stormed into my office and said she would resign before she would delay or amend the paper again. Completely supportive of her, I [Tenet] picked up my white secure telephone and punched Hadley's number. 'Steve', I said, 'knock this off.' The paper is done. It is finished. We are not changing it. And Jami is not coming down there to discuss it anymore."

Dacă doi salariaţi ai CIA s-ar întălni mâine cu Dick Cheney într-o încăpere îngustă, la înghesuială, cred că ar avea loc un schimb de opinii ce s-ar încheia cu silueta lui Cheney imprimată pe pereţii încăperii.

Eu cred că pe Cheney îl ofensează cu totul altceva, nu ancheta lui Holder. Cred că se simte îngrozitor de umilit că de 8 luni de zile, la fiecare din ieşirile lui bolnave, niciun oficial al Administraţiei - de la Obama, la grădinarul Casei Albe - nu îi dă vreo replică, nu se angajează în polemici cu el şi refuză să ia act până şi de existenţa lui. Ceea ce simte Cheney acum, seamănă, pesemne, cu starea încercată de activiştii sovietici deveniţi indezirabili în perioada epurărilor staliniste, atunci când constatau că superiorii lor refuzau să-i mai primească, să-i mai salute, să le vorbească, ori să le dea măcar un semn...

Ştirea referitoare la reacţiile de ieri ale lui Dick Cheney este la http://www.huffingtonpost.com/2009/08/30/cheney-accuses-obama-of-l_n_272160.html La ora 2,20, lista comentariilor la acestă ştire atinsese cifra 4.619. Un record.

Poze cu Cheney nu mai pun.

sâmbătă, 29 august 2009

Paul Wolfowitz - un neocon care încă mai şuieră

E vorba de arhitectul dezastrelor din Afganistan şi Irak, cu "nation-building" şi cu băgatu' democraţiei pe gâtul unor popoare unde nici măcar copiii nu sunt în stare să-şi aleagă un căpitan de echipă atunci când joacă fotbal în praful din Kandahar sau Basrah.

După ce ani de zile a făcut ture de pistă pe tartanul puterii imperiale americane, dictând invazii şi orchestrând războaie "preventive", Paul Wolfowitz stă acum undeva aproape de ultimul rând de la peluză, umil, ronţăind seminţe de dovleac şi purtând, probabil, aceleaşi şosete găurite, ca pe vremea când era şeful Băncii Mondiale. Tartanul e acum ocupat de atleţii Obama şi Hillary, care-i fac cu mâna lui Wolfowitz la fiecare turnantă diplomatică.
Stând pe tuşă, are timp să scrie, să se dea înţelept şi să ofere sfaturi pe care nu cred că i le-a solicitat cineva. În acest spirit, Wolfowitz a publicat un eseu în ultimul număr al lui Foreign Policy, intitulat Think Again: Realism. Deşi ataşat aceloraşi obsesii şi standarde duble (impunerea democraţiei în diferite poligoane de încercare din lume, "nature of states", respectarea drepturilor omului numai în ţările care-i convin, nu şi în Egipt sau Arabia Saudită, că doar sunt "băieţii noştri", clişee de Război Rece etc.), plus aberaţii de genul "Today we even see the seeds of democracy in Iraq, of all places, which is grappling with its enormous challenges through democratic means", Wolfowitz manifestă, totuşi, o anume moderaţie şi apetenţă pentru nuanţe, ceea ce, pe timpul lui GW Bush, îi lipsea cu desăvârşire.

Dacă ar fi să-l credem pe George Tenet, fostul director al CIA, cu ocazia unei vizite în Irakul ocupat, Wolfowitz s-ar fi strâmbat la şeful staţiei CIA de la Bagdad, zicându-i: "You don't understand the policy of the US government, and if you don't understand the policy, you are hardly in a position to collect the intelligence to help that policy succeed." [George Tenet, At the Center of the Storm, HarperCollinsPublishers, 2007, p.430]. Cu alte cuvinte, "băieţi, trebuie să veniţi numai cu informaţii care ne convin nouă." Şi se mai miră lumea de halul în care a ajuns CIA-ul, după ce l-au călărit bine de tot neoconservatorii...
Totuşi, articolul lui Wolfowitz merită atenţie. Poate fi găsit la http://www.foreignpolicy.com/articles/2009/08/17/think_again_realism?page=0,0
O analiză interesantă este pe un blog neoconservator, la http://americanpowerblog.blogspot.com/2009/08/debating-paul-wolfowitz-realism.html
Poza de un penibil desăvârşit a fost preluată de la http://manolomen.com/images/Paul%20Wolfowitz%20in%20holey%20socks.jpg

Torture News 11 - Manualul transferului de captivi

Americanii "de omenie" nu s-au lăsat până n-au făcut şi un film pe tema asta. S-a chemat Rendition, cu o Meryl Streep excepţională în rolul unei gestapoviste CIA (care chiar există în realitate la Langley/Virginia, dar cu identitate deplin conspirată).

Dacă nu aţi înţeles despre ce este vorba, mă refer la cetăţeanul american, german sau italian de origine islamică (ghinion, asta e!), suspectat - datorită unui nefericit concurs de împrejurări (al doilea ghinion) - de apartenenţă la o reţea teroristă, şi care cade victimă excesului de zel al unui (i)responsabil de la CIA, fiind răpit ziua în amiaza mare de pe stradă, în aeroport, la toaletă, unde-o fi, băgat apoi într-un avion cu însemne puţine al Agenţiei şi expediat într-o ţară (în niciun caz România, aşa am înţeles de la autorităţile noastre în care am încredere!) unde este supus unei dialectici (în sensul antic al noţiunii, de găsire a adevărului) mai speciale, denumită "tortură", astfel cum reiese din documentele CIA date publicităţii săptămâna aceasta, la Washington (a se vedea Torture News 5).

Respectivele documente conţin, printre altele, o interesantă metodologie a acestui proces de săltare şi ducere la camera de tortură, pe care merită să o citim la http://www.aclu.org/torturefoia/released/082409/olcremand/2004olc97.pdf

Mi s-a spus de unii prieteni că, în urma publicării acestor documente, anumiţi indivizi s-ar fi exprimat cam aşa: "Păi, bine le-au făcut, mama lor a dracu'! Cum era să te porţi cu ei după ce-au făcut la 11 septembrie?" Eu cred că trebuie respectată şi o asemenea opinie. De ce nu? Dar atunci îi rog pe toţi cei care o susţin să-şi ia valorile americane şi să şi le bage între feliile unui cheeseburger de la McD. Poate li se apleacă măcar cu ocazia asta...

Ştirea şi comentariile despre manualul transferului de captivi se găsesc la http://www.huffingtonpost.com/2009/08/28/new-cia-docs-detail-bruta_n_271299.html

Imaginea am preluat-o de la http://www.popentertainment.com/rendition.jpg

vineri, 28 august 2009

Torture News 10 - Drama lui Leon Panetta

Au devenit aproape oficiale tensiunile dintre CIA şi Departamentul Justiţiei de la Washington, pe tema anchetării interogatoriilor abuzive efectuate asupra deţinuţilor suspectaţi de terorism. Leon Panetta şi Eric Holder, doi nou-veniţi în funcţii înalte, au devenit practic supuşii instituţiilor pe care le conduc, fiecare apărându-şi, în mod forţat, misiunea, politicile şi oamenii. Ideea că se urmăreşte un act de justiţie şi de respectare a legii se duce, treptat, naibii, totul reducându-se la show-uri şi gloanţe politice ce-i vizează, în ultimă instanţă, pe GW Bush şi Dick Cheney. Aşa si este, în realitate.

De la înfiinţare şi până la eşecul invaziei în Cuba (care s-a lăsat cu un şut zdravăn în dosul celui mai puternic om din ţară, directorul CIA de atunci, Allen Dulles) Agenţia a dominat Biroul Oval şi Congresul, toţi executând ceea ce se dicta de la Langley, fără să pună întrebări şi fără să emită pretenţii de control asupra activităţii CIA. După asasinarea lui Kennedy, Agenţia îşi pierde puterea şi influenţa, ajungând o minge de tenis pe care preşedinţii înfuriaţi o aruncă la perete, ori de câte ori nu le ies jocurile, iar directorii, mai toţi lipsiţi de personalitate şi obedienţi, fiind constrânşi să rezolve, în mod dramatic, conflictul dintre imperativul politic al momentului şi rezistenţa angajaţilor Agenţiei la presiuni politice. Este drama pe care o trăieşte, în prezent, şi Leon Panetta.

Hamid Karzai - un personaj shakespearian

Asta pare să rezulte din ştirea de pe BBC News, de ieri. În Afganistan au fost (re)alegeri, în care marioneta locală Hamid Karzai şi neamul lui şi-au pus mari speranţe într-un un nou mandat. A existat un contracandidat puternic - Abdullah Abdullah -, iar, la final, scorul pare să fi fost favorabil lui Karzai, deşi challanger-ul a afirmat că el ar fi câştigat alegerile.

Colonie americană în toată regula, Afganistanul e condus, în fapt, de un general american care se bate cu talibanii în acea parte uriaşă a ţării în care preşedintele n-are practic nicio autoritate, întrucât suveranitatea lui se opreşte la porţile capitalei Kabul, Karzai fiind, în realitate, un fel de primar.

Din ştirea de pe BBC News reiese că ambasadorul american itinerant Richard Holbrooke, nemulţumit de rezultatul alegerilor, ar fi dat cu pumnu-n masă, acuzându-l pe Karzai de fraudă electorală. "Primarul" Karzai, în loc să bage ochii în pământ, ar fi urlat la stăpânul lui, întâlnirea devenind "explozivă", atunci când Holbrooke ar fi cerut organizarea unei a doua runde de alegeri.

Că americanii vor continua pentru mult timp să fie stăpâni peste Afganistan, e clar. Însă nu ştiu dacă, brusc, i-a lovit respectul faţă de voinţa unui electorat vai de el, sau, pur şi simplu, vor pe altcineva în locul obraznicului pus tot de ei. Dincolo de asta, modul în care englezii au înţeles să redea faptele reflectă o realitate politică imperială a sec.21, în care, pe de o parte, unii îşi iau libertatea să decidă, cu tonul ridicat (dacă nu şi cu alte mijloace), cum trebuie desfăşurate nişte alegeri într-o ţără mică şi cine urmează să le câştige, iar, pe de altă parte, liderii locali apelează la gesturi împrumutate din Shakespeare, pentru a-şi apăra statutul personal mai mult sau mai puţin legitim, dar, în orice caz, extrem de fragil.

Sunt curios cum se vor petrece lucrurile în România, în noiembrie.


Date despre Abdullah Abdullah se găsesc la http://en.wikipedia.org/wiki/Abdullah_Abdullah_(politician)

joi, 27 august 2009

NATO + Organizaţia de Cooperare de la Şanghai

O nouă structură geopolitică desenată abil de Zbigniew Brzezinski.

Într-un eseu ce urmează să apară în următorul număr al revistei Foreign Affairs, Brzezinski analizează rolul NATO în sistemul actual al securităţii globale.

Una din ideile pe care le promovează este aceea a formării unui parteneriat între NATO şi Organizaţia de Cooperare de la Şanghai, ca o modalitate de ancorare a puterilor asiatice emergente în eforturile şi mecanismele de securitate la scară globală. În viziunea lui Brzezinski, China ar putea fi astfel indirect conectată la NATO.
Ceea ce geopoliticianul polono-american nu spune este că formula de cooperare pe care o are în vedere va avea darul să asigure o conexiune şi cu Iranul care, actualmente, deţine statutul de observator în cadrul organizaţiei, dar care, între timp, a emis cererea formală de a deveni membru cu drepturi depline.

O introducere la eseul lui Zbigniew Brzezinski a fost publicată în New York Times, la http://www.nytimes.com/2009/08/20/opinion/20iht-edbrzezinski.html

O informare consistentă asupra Organizaţiei de Cooperare de la Şanghai poate fi găsită la http://en.wikipedia.org/wiki/Shanghai_Cooperation_Organisation

miercuri, 26 august 2009

A murit ultimul dintre fraţii Kennedy...


...nu de moarte violentă, dar totuşi rea...

Frumoase şi impresionante comentariile de pe Huffington Post care, probabil, vor bate azi toate recordurile. http://www.huffingtonpost.com/2009/08/26/ted-kennedy-dead-legendar_n_268978.html
O imagine din zilele lui bune, preluată de la http://ourcommonconcern.files.wordpress.com/2008/05/ted-kennedy.jpg

Iran + Irak sau unde pot duce tâmpeniile neoconservatorilor

"As security unravels in Iraq, U.S. forces there are mostly bystanders. Even in the areas where al-Qaeda operatives remain potent, such as Mosul, the Americans have little control. Sunni terrorists who are arrested are quickly released by the Iraqis in exchange for bribes of up to $100,000, according to an Iraqi source. Should the Americans try to restore order? The top Iraqi intelligence source answered sadly that it was probably wiser to "stay out of it and be safe." When pressed about what his country would look like in five years, absent American help, he answered bluntly: "Iraq will be a colony of Iran."

Cam la aşa ceva se poate ajunge într-o ţară pe care Bush-tatăl, Brent Scowcroft şi Colin Powell au avut înţelepciunea să nu o invadeze în 1991.

Aproape 20 de ani mai târziu, aventura orchestrată de Cheney, Doug Feith, Richard Perle şi Paul Wolfowitz nu e doar un dezastru de moment, dar are darul să prefigureze un coşmar şi mai mare. Cu sau fără arme atomice, cu sau fără Ahmadinejad şi Khamenei, influenţa Iranului şiit în Irakul unde şiiţii au fost aduşi la putere de Administraţia Bush poate dobândi, în următorii ani, proporţii uriaşe: un imperiu şiit în vecinătatea Israelului, un centru infernal de putere în Orientul Mijlociu, o bătăie de cap infinit mai mare pentru Washington, în comparaţie cu faptul că Ahmadinejad a umblat la numărătoarea unor voturi sau că se chinuie să fabrice prima bucată de armă nucleară.

Actualmente, există semne cu adevărat îngrijorătoare. Deci, înainte de invazia americană, Irakul era condus de minoritatea sunnită ce asuprea majoritatea şiită. După invazie, raportul de forţe se schimbă, iar americanii trăiesc cu impresia falsă că vor avea veşnic un aliat în conducătorul şiit al Irakului. Trombon! Liderul şiit de la Bagdad, indiferent ce nume va purta, se va simţi mereu mai apropiat de vecinul şi fratele şiit din Iran. Dovada? O furnizează David Ignatius într-un articol publicat azi în Washington Post despre corupţie, anarhie, pactizarea cu Iranul şi trădarea Americii de către propriile ei marionete.

"As security deteriorates in Baghdad, there's a new cause for worry: The head of the U.S.-trained Iraqi National Intelligence Service (INIS) has quit in a long-running quarrel with Prime Minister Nouri al-Maliki -- depriving that country of a key leader in the fight against sectarian terrorism.

Gen. Mohammed Shahwani, the head of Iraqi intelligence since 2004, resigned this month because of what he viewed as Maliki's attempts to undermine his service and allow Iranian spies to operate freely. The CIA, which has worked closely with Shahwani since he went into exile in the 1990s and has spent hundreds of millions of dollars training the INIS, was apparently caught by surprise by his departure.

The chaotic conditions in Iraq that triggered Shahwani's resignation are illustrated by several recent events -- each of which suggests that without the backstop of U.S. support, Iraqi authorities are now desperately vulnerable to pressure, especially from neighboring Iran."
Rămâne de văzut cât au de plătit neoconii pentru povestea cu torturile de la Abu Ghraib şi Guantanamo. Dar ce pedeapsă ar merita acum pentru înfiorătorul dezechilibru geopolitic ce se profilează în zonă? America a pierdut ca proasta Iranul, în urmă cu 30 ani. Are acum şanse reale să vadă cum Irakul îi scapă printre degete în favoarea Iranului...


marți, 25 august 2009

Torture News 9 - Convenţia de la Geneva se aplică şi la Guantanamo

Din nou o postare juridică extrem de competentă de pe blogul lui Glenn Greenwald. Pentru că dincolo de polemica nebunilor din ambele tabere cu privire la IG Torture Report, se vor discuta şi chestiunile obiective, de ordin legal.

Un comentariu privind aplicabilitatea Convenţiei de la Geneva în cazul deţinuţilor de la Guantanamo, astfel cum a decis deja Curtea Supremă a Statelor Unite...

http://www.salon.com/opinion/greenwald/2009/08/25/king/index.html

Torture News 8 - Glenn Greenwald despre Torture Report

Un incomod, dar lucid şi corect constituţionalist american de Stânga, Glenn Greenwald, a citit deja Raportul Inspectorului General al CIA (să-l denumim convenţional IG Torture Report) şi face unele comentarii pertinente, precum şi un inventar al tehnicilor de interogare, pe blogul propriu, la adresa http://www.salon.com/opinion/greenwald/2009/08/24/ig_report/index.html

Torture News 7 - Replica lui Dick Cheney

"The documents released Monday clearly demonstrate that the individuals subjected to Enhanced Interrogation Techniques provided the bulk of intelligence we gained about al Qaeda. This intelligence saved lives and prevented terrorist attacks. These detainees also, according to the documents, played a role in nearly every capture of al Qaeda members and associates since 2002. The activities of the CIA in carrying out the policies of the Bush Administration were directly responsible for defeating all efforts by al Qaeda to launch further mass casualty attacks against the United States. The people involved deserve our gratitude. They do not deserve to be the targets of political investigations or prosecutions. President Obama’s decision to allow the Justice Department to investigate and possibly prosecute CIA personnel, and his decision to remove authority for interrogation from the CIA to the White House, serves as a reminder, if any were needed, of why so many Americans have doubts about this Administration’s ability to be responsible for our nation’s security."

Textul este reprodus de pe blog-ul din "Scânteia" neoconservatorilor, The Weekly Standard, la adresa http://www.weeklystandard.com/Weblogs/TWSFP/TWSFPView.asp#12921

Torture News 6 - Justificarea torturilor

Pentru aducere aminte, cred că ar fi util ca Raportul Inspectorului General al CIA să fie citit "în oglindă" cu Memorandum-urile elaborate de juriştii lui Bush, prin care torturile erau justificate din punct de vedere juridic.

Cele patru Memorandum-uri, până nu demult secrete, se găsesc pe site-ul lui ACLU, la adresa http://www.aclu.org/safefree/general/olc_memos.html

Torture News 5 - Raportul Inspectorului General al CIA

Devenit deja celebru, Raportul Inspectorului General al CIA din 2004, John Helgerson, cu privire la desfăşurarea interogatoriilor în timpul Administraţiei Bush a ajuns public datorită demersurilor efectuate de American Civil Liberties Union (ACLU) în temeiul Legii privind accesul la informaţiile de interes public (FOIA).
Pe Huffington Post au apărut deja primele comentarii. Unul dintre ele, postat de CIH8U2 afirmă următoarele: "Sickening. We are supposed to be the Moral Authority in the world. How can we look other "Rouge" [cred că a vrut să scrie "Rogue" - nota mea] regimes in the face and tell them not to do this garbage when we are doing it ourselves."
Lectură suportabilă!

Torture News 4 - Replica Republicană

Mai repede decât mă aşteptam, a început seria de replici ale Republicanilor. În deschidere, Ari Fleischer, unul din foştii purtători de cuvânt ai Administraţiei Bush. E ca şi cum Irinel Columbeanu ar cânta înaintea lui Madonna.
Ari Fleischer zice cam aşa: "I think the decision is disgusting," Ari Fleischer, President George W. Bush's first press secretary, told the Huffington Post. "It's amazing to me that the people who kept us safe may now become the people our government prosecutes. There are plenty of real criminals out there -- it would be nice if the Justice Department went after them."
Bine, Ari, du-te şi te culcă. Lasă-i pe alţii mai odihniţi...

luni, 24 august 2009

Torture News 3 - Apare John Durham

Deci, să reţinem sfânta zi de 24 august 2009, zi în care Obama şi colegii lui, văzând alunecarea din sondaje, au scos din raftul cu muzică politică CD-ul intitulat "La Tortura".

Dincolo de mobilul imediat al manevrei politice declanşate de Obama, este evident că, pornind de la prăpădiţii de angajaţi CIA detaşaţi la Guantanamo şi Abu Ghraib, Casa Albă ţinteşte spre cuplul Dick Cheney - George Bush. Un drum lung şi greu, dar care va avea un final interesant.

Pe omu' cu ciomagu', numit de Eric Holder să ancheteze torturile, îl cheamă JOHN DURHAM, procuror federal de carieră şi cu o carieră chiar frumoasă în domeniu. Detalii despre el, unde altundeva decât la http://en.wikipedia.org/wiki/John_Durham În poză, nu pare prea simpatic...iar, după privire, am impresia că-i place waterboarding-ul, pardon, am vrut să scriu snowboarding-ul.

Obama va juca probabil teatru, lăsându-i pe oamenii lui David Axelrod să împrăştie ideea că, el, de fapt, nu intenţionează să lovească în CIA, că doar le-a promis ălora în văzul lumii, că important e viitorul, şi nu trecutul, dar că Eric Holder trebuie lăsat să lucreze independent, că de-aia e cel mai înalt procuror din ţară, iar dacă Holder crede că trebui trase unor torţionari nişte şuturi în fund, atunci asta e.

Mă aştept ca, mâine, anumite persoane, percepându-se cu insecta pe şapcă, să înceapă să se victimizeze politic...

Alte amănunte, în Washington Post online, la http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2009/08/24/AR2009082401743.html?hpid=topnews

Poza s-a preluat de la http://media.kimatv.com/images/080102_john_durham.jpg

Torture News 2 - Leon Panetta e ofticat (sau se preface)

Directorul CIA, Leon Panetta, fost om de casă al lui Bill Clinton şi numit la conducerea Agenţiei de către Obama, a reacţionat dur la intenţia Casei Albe de a declanşa anchete în rândul ofiţerilor CIA. Astăzi, Panetta a trimis o scrisoare de încurajare şi solidarizare angajaţilor Agenţiei, ce poate fi citită la http://washingtonindependent.com/56138/leon-panetta-in-the-hour-of-chaos
Se pare că Panetta l-ar fi ameninţat pe Obama cu demisia. Demisia lui Panetta, nu a lui Obama. Deocamdată...
Dar, s-ar putea ca Panetta să joace doar teatru, pentru a nu se decredibiliza în faţa propriilor oameni de la CIA. Căci, până la urmă, e un Democrat loial care-i antipatizează profund pe Republicani.

Ştirea este la http://www.huffingtonpost.com/2009/08/24/white-house-vs-cia-profan_n_267112.html

Poza este de la http://www.i-italy.org/files/imagecache/545x/files/still_photos/Leon-panetta_1h_1231280942.jpg

Torture News 1 - Începutul

Începând de azi inaugurăm un titlu permanent referitor la tot ce ţine de problematica torturilor aplicate suspecţilor de terorism în SUA.

Poate sună cretin, dar m-am gândit ca titlul să fie Torture News.

Cu puţine minute în urmă, Casa Albă a anunţat decizia lui Obama de a înfiinţa o nouă unitate specializată în interogarea persoanelor suspectate de a fi comis acte de terorism.

Din cuprinsul ştirii reţinem că:

"While information on the new interrogation unit, known by the acronym HIG, will be made public later Monday, the task force working on questions about Guantanamo and prisoners still held there has not completed its work. The new group and new directives to rely soley on the Army Field Manual when interrogating prisoners is an attempt by the administration to separate itself from allegation that the Bush administration tortured some prisoners. While the practice of waterboarding – simulated drowning – already has been banned, the directive to stick only to procedures in the field manual means other harsh tactics, such as subjecting prisoners to loud music for long periods and sleep deprivation, are also now a thing of the past. The administration is announcing the new interrogation unit on the same day that the CIA inspector general was to unveil a report on Bush administration handling of suspects. Details were expected to show that highly questionable tactics were used."
Restul se găseşte la http://www.huffingtonpost.com/2009/08/24/hig-obama-approves-new-el_n_266830.html

S-ar putea ca Obama & Co. să manifeste o anume îngrijorare faţă de coborârea în sondaje, pe fondul confruntărilor politice interne determinate de reforma asigurărilor de sănătate, şi să considere că o mişcare cu bătaie lungă pe subiectul torturilor ar fi profitabilă, cel puţin pe termen scurt.

Serialul "Eric Holder ar vrea să ancheteze torţionari CIA, dar se mai gândeşte vreo 20 de ani"

Un nou episod din sus-menţionatul serial se derulează chiar în aceste zile, featuring Biroul de Etică al Departamentului Justiţiei de la Washington.

Ministrul justiţiei, curajosul şi, totodată, ezitantul Eric Holder (foto), s-a trezit că secretara îi trânteşte pe masă un raport al Biroului de Etică din minister, în care se propune "reversing the Bush administration and reopening nearly a dozen prisoner-abuse cases, potentially exposing Central Intelligence Agency employees and contractors to prosecution for brutal treatment of terrorism suspects."

Un articol publicat azi în New York Times, în care se dă ştirea de mai sus, apreciază că: "With the release of the details on Monday [publicarea raportului devastator al Inspectorului General al CIA din 2004 - nota mea] and the formal advice that at least some cases be reopened, it now seems all but certain that the appointment of a prosecutor or other concrete steps will follow, posing significant new problems for the C.I.A. It is politically awkward, too, for Mr. Holder because President Obama has said that he would rather move forward than get bogged down in the issue at the expense of his own agenda."

Alooo, Dick Cheney, vezi că despre tine e vorba în propoziţiune, nu de amărâţii care au executat ordinele venite de la tine! Stai şi tu pe-acasă zilele astea, că vine poştaşu' cu citaţia!

Realitatea e că Obama pare să fie totuşi un politician dat dracului. Acum câteva luni, a adunat salariaţii CIA în holul mare al sediului de la Langley, la peretele cu stelele simbolizând ofiţerii căzuţi pentru propăşirea Imperiului American, şi le-a spus: "Băieţi şi fete, eu vă iubesc, staţi liniştiţi!"

Pariem că, de acum înainte, orice ofiţer CIA care primeşte misiuni aflate cel puţin la limita legii o să-şi ia concediu medical?

Articolul din NY Times este la http://www.nytimes.com/2009/08/24/us/politics/24detain.html?_r=1&partner=rss&emc=rss

Urmăriţi LongiAti în continuare, pentru că e posibil să postez Raportul Inspectorului General al CIA.

Poza am preluat-o de la http://theblacksentinel.files.wordpress.com/2009/02/eric_holder_1.jpg

Avantajul de a fi pensionar CIA

"The notion that we are are in Afghanistan to make our country safer is complete bullshit." - zice Robert Baer - fost agent CIA de teren care a acţionat în Iran. Alături de el, îi găsim pe Robert Grenier - fostul şef al Staţiei CIA din Islamabad şi fost vicepreşedinte al Comunităţii Naţionale de Informaţii şi Graham Fuller - fostul şef al Staţiei CIA din Kabul.
Trei pensionari CIA care au ieşit din clandestinitate şi contestă public imperialismul american. De fapt, n-au vârsta de pensionare şi sunt tineri.
Toţi trei arată bine, sunt eleganţi, vorbesc coerent, au aerul inconfundabil al unor intelectuali, Baer chiar a publicat cărţi şi le scrie excelent, aşa cum se şi exprimă în interviuri. Mai mult decât atât, Robert Baer a servit ca model pentru personajul lui George Clooney din Syriana.
E de presupus că, fiecare dintre ei, în fosta lui calitate, a făcut destul de puţină muncă de birou şi, în schimb, a stat prin ploaie, praf, murdărie. A interogat dur, poate chiar a torturat şi, cine ştie, probabil că a şi asasinat sau doar a ordonat asasinate. E la fel de probabil că, în multe situaţii, fiecare şi-a jucat viaţa la zaruri, desfăşurând diverse operaţiuni secrete în locuri de unde cadavrele lor n-ar mai fi fost niciodată recuperate. Saltul de la procedeele animalice utilizate pe fronturile invizibile unde CIA-ul operează constant, la dezbateri şi interviuri savante e uşor de făcut pentru ei.
Sunt oare şi autentici în ceea ce afirmă public? Argumentele lor par raţionale şi rezonabile, dar te poţi întreba cum gândeau şi ce făceau atunci când erau ofiţeri activi. Concepţia lor critică despre rolul Americii în lume a evoluat treptat? Au avut, într-una dintre operaţiunile secrete, un şoc şi s-au trezit brusc? Au intrat în conflict cu superiorii lor pe abordări de fond, până la limita la care li s-a spus să plece? Nu ştiu ce să răspund la întrebările astea. Relevant este faptul că, în timpul lui GW Bush, numeroşi (nu putem şti exact câţi) funcţionari din CIA, atât de la Directoratul de Informaţii (braţul analitic al agenţiei), cât şi de la Serviciul Naţional Clandestin (divizia pentru spionaj şi operaţiuni sub acoperire) şi-au făcut valizele şi au plecat, pentru că politizarea muncii lor, pe fondul unor opţiuni strategice aberante, i-a îndepărtat de la misiunea pentru care se angajaseră. Aşa ceva nu se întâmplase în perioada Războiului Rece. Sau, în orice caz, nu la o asemenea scară.
Oricum, e bine că oameni ca ei există. În interiorul sau în afara CIA.
În clipul alăturat, Baer, Fuller şi Grenier vorbesc deschis despre ratările Americii în Afganistan şi despre pericolul pe care războiul de acolo îl prezintă restul lumii.


duminică, 23 august 2009

13 august 1968. Convorbire telefonică Brejnev - Dubcek

Nu ştiu pe câţi îi mai poate interesa, dar am găsit un document pe care Rusia l-a declasificat în 1994, şi care reproduce conţinutul unei discuţii telefonice dintre Brejnev, secretarul general al PCUS, şi Alexander Dubcek, omologul lui cehoslovac, cu o săptămână înainte de invadarea Cehoslovaciei de către trupele statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, minus România.


Discuţia a durat o oră şi jumătate, şi reflectă, în esenţă, următoarele:

  1. un Dubcek total depăşit de situaţia pe care a creat-o în propria lui ţară. Iritabil, ezitant, speriat, fără soluţii, aproape gata să renunţe la funcţie. Singur. Poate o să aflăm într-o zi ce maestru l-a pus să se joace de-a "ucenicul vrăjitor reformator comunist". Mai mult, la afirmaţiile lui Brejnev (care nici măcar nu sunau prea ameninţător, alminteri discuţia ar fi durat doar 5 minute), cum că, dacă Dubcek nu rezolvă lucrurile, sovieticii vor fi nevoiţi să ia singuri măsuri, cehul îi răspunde, în mai multe rânduri, că n-au decât să facă ceea ce cred ei de cuviinţă.

  2. un Brejnev care face eforturi imense de a fi răbdător şi a-l lăsa pe Dubcek să îndrepte lucrurile în Cehoslovacia. Se simte neplăcerea de a recurge la soluţia militară, nu pentru că sovieticii ar fi fost băieţi buni, ci datorită imenselor costuri politice internaţionale pe care le-ar fi implicat invazia. Ocuparea Cehoslovaciei a dus atunci la pierderea falsului prestigiu de care URSS s-a bucurat în lumea statelor afro-asiatice ce încheiaseră sau se găseau în faza finală a procesului decolonizării. Uniunea Sovietică era atunci un fel de superputere de tip "underdog", o forţă în ascensiune capabilă să submineze Occidentul imperialist. La Praga, sovieticii au fost însă constrânşi să-şi expună legitimaţiile de imperialişti patentaţi.

Transcrierea în engleză a convorbirii telefonice se găseşte pe site-ul arhivelor de documente istorice declasificate ale securităţii naţionale, administrat de Universitatea George Washington, la http://www.gwu.edu/~nsarchiv/nsa/publications/DOC_readers/psread/doc81.htm

Fotografia este preluată de la http://www.gwu.edu/~nsarchiv/nsa/publications/DOC_readers/psread/doc81.htm

sâmbătă, 22 august 2009

Universul torturilor la CIA. Opere complete


În America - să nu uităm -, Republicanii nu mai sunt la putere, deci... It's Showtime!!!

Ziariştii de la Newsweek au aflat despre un raport semnat de Inspectorul General al CIA în 2004 (şi care va fi arătat publicului american săptămâna viitoare), în care sunt descrise cu lux de amănunte torturile aplicate de salariaţii CIA deţinuţilor suspectaţi de terorism. Revista ne lasă să înţelegem că vom vedea ceva ce s-ar subsuma naturalismului lui Emile Zola, aşa încât ne putem pregăti cutii de bere şi pungi de popcorn, ca să le avem la îndemână când citim.
Deocamdată, reţinem următoarele:
"According to the sources, the inspector general criticizes some agency interrogators for exceeding official guidelines in the use of extreme tactics on detainees."
"The inspector general's report, commissioned by then CIA director George Tenet, was sent to the Justice Department and congressional intelligence committee leaders shortly after it was written. But it was not shown to all members of the intelligence committees until September 2006, around the time that President Bush publicly acknowledged the CIA detention-and-interrogation program and instructed the agency, which had been holding detainees in a network of secret overseas prisons, to transfer them to the U.S. military detention camp at Guantánamo Bay, Cuba. Top Bush CIA officials, including Tenet's successors as CIA director, Porter Goss and Gen. Michael Hayden, strongly lobbied for the IG report to be kept secret from the public. They argued that its release would damage America's reputation around the world, could damage CIA morale, and would tip off terrorists regarding American interrogation tactics."
"At the same time the administration releases the inspector general's report, it is also expected to release other CIA documents that assert the agency collected valuable intelligence through the interrogation program. For months, former vice president Dick Cheney has called for these documents to be released. However, a person familiar with the contents of the documents says that they contain material that both opponents and supporters of Bush administration tactics can use to bolster their case."
Suntem pe 22 august 2009. Obama e la Casa Albă de opt luni. Persoanele ale căror nume sunt evocate în citatele de mai sus nu sunt interogate de procurorii federali, se plimbă libere pe stradă şi fac declaraţii publice obraznice. În fiecare an, Departamentul de Stat publică un raport arogant care înjură fiecare ţară ratată de pe planetă pentru modul în care acolo (nu) sunt respectate democraţia şi legile.
Asta e America...aliata României.

vineri, 21 august 2009

"Mămico, nenea Bush nu mă lasă să particip la şedinţele Consiliului de Securitate Naţională!"

Pe rând, foştii componenţi ai găştii (Administraţiei) Bush-Cheney îşi scriu memoriile şi recunosc, după 7-8 ani, actele de banditism politic la care au contribuit din plin. Unii dintre ei, cum e Tom Ridge, adoptă catharsis-ul patentat în 1989 de Tudor Postelnicu şi spun aproape de-a dreptul că au fost nişte dobitoci.

Peste câteva luni vor fi publicate spovedaniile politice ale lui Ridge, fostul (primul) şef al lui Homeland Security Department (supra-agenţia de securitate internă înfiinţată în 2002, ca răspuns la atacurile de la 11 septembrie). În avanpremieră, Huffington Post oferă nişte picanterii din cartea de memorii semnată de Ridge, şi anume:

"Ridge admits that he was pressured to raise the terror alert to help Bush win re-election in 2004."

"Ridge was never invited to sit in on National Security Council meetings."

"Ridge was "blindsided" by the FBI in morning Oval Office meetings because the agency withheld critical information from him."

"Ridge was pushed to raise the security alert on the eve of President Bush's re-election, something he saw as politically motivated and worth resigning over."

Pauză de reculegere.

Prin urmare, cârpa asta a condus o agenţie guvernamentală (care, iniţial, s-a dorit să absoarbă CIA şi FBI) şi s-a jucat la butonul de alertă teroristă într-o ţară ca America. Ridge, în calitatea lui de cârpă (n-ai zice, după mutra de pugilist din poză), a interacţionat cu servicii secrete aliate (poate şi cu alea de la noi), pentru a coordona măsuri antiteroriste. Îmi amintesc că şi în România se introdusese moda cu sistemul de coduri colorate pentru alerta teroristă, în caz că Al-Qaeda avea nevoie să subtilizeze nişte saci de cartofi pentru iarnă, din Piaţa Amzei. Ridge, tot în calitate de ştergător, lua pumni în gură de la Bush, Cheney şi FBI, şi executa, docil, indicaţiile preţioase desprinse din documentele de partid, pentru realegerea tov. Bush la Casa Albă. Ne consolăm totuşi cu certitudinea că lui Ridge i se permitea accesul în Biroul Oval unde, datorită lipsei de fotolii şi scaune, probabil că rămânea în picioare, cu servieta deschisă balansându-i-se în braţe, din care i se puteau scurge hârtii secretizate.

La ora la care scriu, ştirea de pe HuffPost are deja 3.585 de comentarii, în bună parte înjurături indigeste la adresa lui Bush, Cheney, Ridge şi colegii lor. http://www.huffingtonpost.com/2009/08/20/tom-ridge-i-was-pressured_n_264127.html

Acum, după ce Bush stă ascuns, iar Cheney şuieră blesteme anti-Obama (fiindcă ştie ce-l aşteaptă), Tom Ridge devine bărbat, pentru prima oară în viaţa lui, şi îi dă în gât pe ăia care nu-i permiteau accesul la şedinţe. Evident că "Former Bush administration officials are vehemently denying Ridge's statements." (mergeţi pe link-ul acesta şi urmăriţi clipul de acolo).

Interesant poate fi faptul că ceea ce va apărea în cartea lui Tom Ridge i-ar fi extrem de util ministrului justiţiei, Eric Holder, ca material probator pentru anchetele pe care Holder tot lasă să se scurgă că le-ar lansa în următorii 20-25 de ani.

Ferească Dumnezeu să se demonstreze într-o zi că 11 septembrie a fost o înscenare, fiindcă singurul loc de unde indivizii ăştia nu vor putea fi extrădaţi e planeta Venus. Nu Marte, fiindcă acolo Obama îşi propune deja să trimită astronauţi, deci, nu va mai fi o planetă sigură.
Fişa lui Tom Ridge este la http://en.wikipedia.org/wiki/Tom_Ridge

joi, 20 august 2009

Cine mai poate spune azi care e diferenţa dintre război şi pace?

Întrebarea era formulată într-unul din episoadele serialului "West Wing", de către Preşedintele Comitetului Reunit al Şefilor de State Majore, în încercarea de a-l convinge pe cel mai înalt funcţionar al Casei Albe să accepte asasinarea unui demnitar străin care, în timpul liber, se îndeletnicea cu terorismul împotriva Statelor Unite. Autorul iniţiativei recunoştea că, el însuşi, în calitate de militar de carieră, nu mai putea face distincţia dintre starea de război şi starea de pace, dar că o asemenea dificultate nu trebuie să stea în calea opţiunii de a elimina fizic un inamic, atunci când se iveşte ocazia, chiar dacă totul nu se va petrece pe un câmp de luptă, unde există reguli şi unde adversarii se privesc în ochi. Cu atât mai mult cu cât nici inamicul nu înţelege să se comporte ca un soldat într-o bătălie dintr-un război clasic. Interlocutorul politician refuză ideea şi invocă dreptul internaţional. Ca ultim argument, militarul îi răspunde: "Pregnant women are delivering bombs! You're talking to me about international laws? The laws of nature don't even apply here!"

Tema centrală a episodului o reprezenta conflictul dintre lege şi necesitate, dintre norma căreia ar trebui să i se supună un stat civilizat şi interesul imediat al acestuia de a acţiona în scop de autoapărare, în faţa unui inamic ce se sustrage din start normei respective. Mai precis, contradicţia dintre "război" şi "asasinat".

Tema filmului are, bineînţeles, o reflectare în realitatea prezentului. Seymour Hersch (foto), reporterul de investigaţie care în anii '70 a făcut dezvăluiri privind programul de asasinate "Phoenix" din Vietnam, conceput şi executat de CIA, care, prin informaţiile publicate în 1973, a pus la pământ acţiunile sub acoperire ale CIA, iar în 2004 a relatat despre infernul de la Abu Ghraib, lucrează acum la o nouă carte. Cea mai recentă investigaţie a lui Hersch vizează programul secret de eliminare a unor persoane din ţări străine, aplicat, în timpul lui GW Bush, de către o unitate denumită Joint Special Operations Command (JSOC ), ce lucra în afara oricărei supravegheri a Congresului, fără nicio aprobare a Preşedintelui ("Presidential Finding"), fără conexiuni cu CIA şi Pentagon, şi care îi raporta direct lui...evident, Lord Vader de la Washington, Dick Cheney, Ladies and Gentlemen!!!

Dincolo de latura moralizator-legalistă a dezvăluirilor ce vor urma şi a oricăr dezbateri legate de contradicţia juridică şi morală de care aminteam mai sus, e foarte probabil să asistăm la o nouă (şi firească) acţiune de vendetă împotriva fostei administraţii republicane. Faptul că, astăzi, după atâtea necazuri făcute greilor puterii, Hersch e încă în viaţă, demonstrează că protecţia de care se bucură de peste trei decenii este una considerabilă, şi că are ce oferi în schimb.

Ce nu-mi place la americani e ipocrizia lor nelimitată. Bineînţeles că o Constituţie, o lege şi nişte proceduri trebuie respectate, deoarece, altminteri, comando-urile de asasini ce acţionează în interesul public american ar risca să fie transformate în echipe ce execută însărcinări private ale preşedintelui ori ale vreunui alt politician de vârf din Administraţie. Dar poate Obama să renunţe la JSOC? Va recunoaşte public că a existat şi există un "meniu" de asasinate, servit de lunetişti de elită? Ce-ar fi să ne închipuim că, în chiar aceste secunde, Obama îşi dă acordul (verbal, ca să nu lase urme) cu privire la eliminarea cuiva incomod şi/sau periculos de peste mări? Ar fi greu de acceptat ipoteza? Pentru că nici discursul de la Cairo, nici cel de acum câteva zile din faţa veteranilor şi nici "soft"- sau "smart-power"-ul de la Washington nu pot schimba realitatea potrivit căreia Statele Unite vor folosi, oricând şi oriunde, orice instrument de care dispune o superputere, pentru a-şi impune interesele. Iar a te apuca să citezi în faţa unor comisii ale Congresului pretinşi ofiţeri şi soldaţi asasini de la JSOC, care au acţionat la ordin şi nu de nebuni, înseamnă că, din acel moment, niciun militar nu va mai executa asemenea misiuni, fie şi dacă, la data primirii ordinului, va şti că este acoperit de lege. Încrederea acelui militar în lanţul de comandă şi, mai ales, în cuvântul Preşedintelui-persoană civilă va fi definitiv spulberată.

La fel ca şi în film, la nevoie, Obama va accepta că diferenţa război - pace şi luptă - asasinat nu mai poate fi făcută, iar dacă interesele superputerii în fruntea căreia se află o vor cere, am convingerea că va ordona (şi el, la fel ca predecesorii lui) ceea ce Seymour Hersch numeşte, aproape academic, "executive assassinations."

Noi ne putem îngădui luxul de a nu fi ipocriţi...


Detalii şi videoclip, la http://www.minnpost.com/ericblackblog/2009/03/31/7754/hersh_assassination_squad_allegations_resurface_on_cnn_with_cheney_aide_denials

Imaginea am preluat-o de la http://www.truthout.org/files/images/M1_031209J_story.jpg

Am depăşit 100 de postări!


103 scrieri pe blog...şi încă nu m-am plictisit! Le mulţumesc tuturor celor (numeroşi sau puţini, nu contează) care, de la lansarea blogului şi până azi, au trecut pe aici, în total, de 400 de ori! Dacă nici voi nu v-aţi plictisit (încă), m-aş bucura să continuaţi vizualizările...
Horaţiu

miercuri, 19 august 2009

N-am vrut să cred că o femeie poate fi atât de...

M-am autocenzurat.

America trăieşte cu pasiune dezbaterile asupra reformei din domeniul asigurărilor de sănătate. În esenţă, Obama vrea să aducă modelul elveţian pe pământ american, iar conservatorii sunt împotrivă. Această împotrivire se manifestă variat: de la contra-argumentare (pură şi nu simplă, ci extrem de complexă), trecând prin portul armelor de asalt la vedere, la întrunirile publice unde vine Obama ca să-şi susţină planul de reformă, până la aplicarea de etichete, în lipsa argumentelor.

Cel mai recent record la pus ştampile originale pe fruntea Preşedintelui (sub protecţia, bineînţeles, a Primului Amendament la Constituţie) îi aparţine doamnei din clipul de mai jos. E adevărat că a avut în persoana congressman-ului Democrat Barney Frank un interlocutor la fel de rău de gură. Priviţi şi ascultaţi. Până la urmă, asta e America...

marți, 18 august 2009

Expansionismul american, la final (partea a III-a şi ultima)

În aceeaşi zi, au fost lansate două mesaje cu o substanţă de idei aproape identică.

Primul, rostit de Obama în faţa reprezentanţilor unui grup social onorat de naţiune şi decorat de toţi preşedinţii americani care şi-au trimis soldaţii se moară peste tot în lume, acolo unde interesele SUA contau.

Cel de-al doilea pare a fi unul destinat străinătăţii care, nu o dată, a primit "exportul" american de aroganţă, teamă, baze militare şi victime colaterale.

Ambele mesaje tind să afirme finalul unei opţiuni de politică externă care s-a născut în 1898 (în ceea ce s-a numit Războiul Hispano-American şi săngeroasa bătălie de la San Juan Hill) şi care va mai continua ceva timp în Afganistan. În liceu, prin 1982, profesoara de istorie ne spunea că Războiul Hispano-American fusese primul război cu caracter imperialist. Nu ştiu dacă era dogma oficială de atunci, sau dacă profesoara mea gândise cu propriul ei cap...

Interesant este faptul că în acest război s-a născut legenda şarjei de cavalerie inconştiente, dar de succes, a colonelului Teddy Roosevelt. Acelaşi Teddy Roosevelt care, trei ani mai tărziu, va deveni Preşedintele SUA şi va fi unul dintre promotorii politicii imperiale americane. Politică de multe ori inconştientă şi, uneori, de succes.

Mai ales, discursul lui Obama loveşte explicit în interesele complexului militar-industrial american, care timp de mai multe decenii a alimentat logistic şi financiar expansionismul SUA. Acelaşi complex militar-industrial înjurat deschis de Eisenhower (fost general cu patru stele şi benefciar al sprijinului politic provenit din acest complex) în discursul său de final de mandat. Acelaşi complex militar-industrial care a reacţionat impulsiv la refuzul lui Kennedy de a bombarda şi invada Cuba în 1962 (asta o ştim deja din documente istorice), şi care, probabil, a determinat şi asasinarea lui un an mai târziu (asta rezultă, deocamdată, doar din teoriile conspiraţioniste).

Angajamentul politic ce rezultă atât din discursul lui Obama, cât şi din interviul lui Joseph Nye este, cred, relativ. Ce va face Obama dacă mâine un grup organizat anti-american preia puterea în Arabia Saudită şi nu mai permite niciunei puteri străine să aibă acces la cele mai mari rezerve de petrol de pe planetă? Va mai conta discursul de la Cairo sau va trimite imediat Flota a 5-a în Golf şi unităţi aeropurtate peste Riad? Va mai decide el în asemenea împrejurări sau i se va substitui, prin diverşi intermediari, complexul militar-industrial cu care tocmai s-a pus rău? Ce va face Obama când, într-o astfel de situaţie, americanii care l-au votat vor ieşi în stradă pentru că nu mai găsesc benzină la staţii? Soft Power?

În postarea de ieri, neavând încă habar de discurs şi de interviu, am prezentat direcţiile de acţiune susţinute de Chalmers Johnson, cu o lună în urmă, pentru demantelarea expansionismului american. Prea multe coincidenţe ciudate într-un interval de timp atât de scurt...

Nu cred totuşi în finalul unui tip de imperialism asupra căruia, într-o lume globală, Obama şi tot complexul dat dracului de la el din ţară nu au, până la urmă, niciun control. Puterea imperială americană are limite, dar şi ceva resurse încă disponibile. Aşa încât, titlul postărilor de azi, "Expansionismul american, la final" ar avea poate nevoie de un semn de întrebare aşezat în coadă...

Expansionismul american, la final (partea a II-a)

Ce a afirmat Joseph Nye în interviul său publicat sub titlul "It Is Pointless to Talk to Al-Qaida" :

1. Îşi prezintă succint conceptul: "Every American president has three options. He can use force -- in other words, hard power -- to assert his interests, he can invest money or he can lead by attraction. The latter I call soft power, the appeal of American cultural values. I have never argued that the so-called hard-power instruments of a superpower -- the military, the intelligence services or economic sanctions -- can be replaced. It is all about the right mix of hard and soft power."

2. Zice ca recruţii tineri ai lui Bin-Laden pot fi seduşi cu soft power: "It is, of course, pointless to talk to al-Qaida. Their leaders cannot be attracted by American values. But the young people that Osama bin Laden wants to recruit for new terrorist attacks can be reached. That is where the soft power comes in."

3. Indică sursele de soft power, prilej cu care îl ia în şuturi pe GW Bush: "It comes from three main sources: One is the culture of a country -- in the case of America, that ranges from Harvard to Hollywood. Second, political values can be very attractive for other countries, from democracy to freedom of speech to opportunity. And the third one is the legitimacy of a country's foreign policy -- meaning that if your foreign policy is considered to be legitimate by other nations, you are more persuasive. Conversely, a foreign policy that is seen as illegitimate, as was the case under George W. Bush, destroys the power of values and culture."

4. Nu uită nici el complexul militar-industrial: "Our foreign policy has been over-militarized. Even Secretary of Defense Robert Gates criticized that most resources went straight to the Pentagon."

5. La întrebarea dacă Obama e un tip prea "soft", Nye răspunde: "If you have grown up in Chicago politics, you understand hard power versus soft power. Obama can be hard and soft." Nasol...

6. În final, Nye asigură lumea că exportul american de frică va fi sistat: "I think that America should find its interests in ways which are more consistent with the interests of other countries, which are things that are good for us but also good for others. That will make Americans exporters of hope again, not exporters of fear."


Şi acum, un comentariu în partea a 3-a şi ultima.

Expansionismul american, la final (partea I)

Două evenimente se produc ciudat de simultan şi cu un conţinut interesant de asemănător.

17 august 2009: Obama ţine un discurs în faţa veteranilor americani care au luptat în "Foreign Wars". Veterani de alt tip nu au, fiindcă nu s-au bucurat de ocazia unor războaie de apărare a propriului lor teritoriu. Încă.
17 august 2009: profesorul Joseph Nye, Jr., de la Harvard, promotorul conceptului de "soft-power" după care se ghidează, în prezent, politica externă a lui Obama, dă un interviu în Der Spiegel.

Ce a rostit, printre altele, Obama de la tribună:

1. O ia, la început mai pe ocolite, cu un compliment la adresa veteranilor, şi le zice că "It's not the powerful weapons that make our military the strongest in the world. It's not the sophisticated systems that make us the most advanced. The true strength of our military lies in the spirit and skill of our men and women in uniform."

2. Apoi, devine mai clar: "...I have made it a priority to enlist all elements of our national power in defense of our national security -- our diplomacy and development, our economic might and our moral example, because one of the best ways to lead our troops wisely is to prevent the conflicts that cost American blood and treasure tomorrow."

3. Mai apoi, le dă unora veşti proaste: "And the American people must know that we will move forward with our strategy. We will begin removing our combat brigades from Iraq later this year. We will remove all our combat brigades by the end of next August. And we will remove all our troops from Iraq by the end of 2011. And for America, the Iraq war will end."

4. Îi dă o veste proastă şi lui Osama Bin-Laden: "By moving forward in Iraq, we're able to refocus on the war against al Qaeda and its extremist allies in Afghanistan and Pakistan. That's why I announced a new, comprehensive strategy in March -- a strategy that recognizes that al Qaeda and its allies had moved their base from the remote, tribal areas -- to the remote, tribal areas of Pakistan. This strategy acknowledges that military power alone will not win this war -- that we also need diplomacy and development and good governance. And our new strategy has a clear mission and defined goals: to disrupt, dismantle, and defeat al Qaeda and its extremist allies."

5. După care devine şi mai al naibii, de astă dată cu complexul militar-industrial: "So this is pretty straightforward: Cut the waste. Save taxpayer dollars. Support the troops. That's what we should be doing. (Applause.) The special interests, contractors, and entrenched lobbyists, they're invested in the status quo. And they're putting up a fight. But make no mistake, so are we. If a project doesn't support our troops, if it does not make America safer, we will not fund it. If a system doesn't perform, we will terminate it. (Applause.) And if Congress sends me a defense bill loaded with a bunch of pork, I will veto it. We will do right by our troops and taxpayers, and we will build the 21st century military that we need. (Applause.)"

Obama a anunţat, practic, sfârşitul expansionismului american tocmai în faţa celor care l-au făcut posibil...

Rupem postarea şi continuăm cu partea a 2-a mai sus.

luni, 17 august 2009

Cum să lichidezi Imperiul American în zece etape: reţeta lui Chalmers Johnson

Profesor la Universitatea din San Diego, fost consultant al CIA, sinolog şi specialist în politica mondială, Chalmers Johnson interpretează în variantă modernă prohodul imperialismului american. "Gustul amar al imperiului. Militarism, secretomanie şi sfârşitul Republicii" este lucrarea ce i s-a publicat şi în România.

În iulie, anul acesta, Johnson a scris un eseu cu titlul "Three Good Reasons To Liquidate Our Empire. And Ten Steps to Take to Do So".

Cele trei motive sunt, în viziunea sa:


1) imposibilitatea de a mai susţine expansionismul postbelic (nu mai sunt bani);

2) America va pierde războiul din Afganistan;

3) soldaţii americani staţionaţi în lume violează femei, fără să suporte consecinţe juridice (Asta când nu omoară, cu jeep-uri grele, vedete locale ale muzicii rock, care se duc acasă cu taxiul).

Care sunt cei zece paşi pentru atingerea obiectivului?

1) stoparea dezastrelor ecologice produse de bazele militare ale SUA din lume;

2) cheltuielile pentru întreţinerea bazelor pot fi orientate către destinaţii mult mai utile;

3) oprirea folosirii torturilor;

4) înlăturarea "căpuşelor" de pe Departamentul Apărării (contractorii privaţi);

5) spulberarea mitului conform căruia complexul militar-industrial e important datorită valenţelor sale în domeniile cercetării, apărării şi al creării de noi locuri de muncă;

6) sistarea comerţului cu armament şi a asistenţei militare acordate altor state;

7) renunţarea la serviciului militar pentru rezervişti;

8) eliminarea contractorilor civili care lucrează pentru Pentagon;

9) reducerea efectivelor militare permanente ale SUA;

10) renunţarea la armată ca mijloc de a face politică externă.

Nu ştiu dacă nu sunt mai degrabă 10 consecinţe ale pierderii statutului de imperiu.

În fine, soluţia lui Johnson mi se pare uşor utopică. Oricum, nu cred că e nevoie să se întreprindă ceva de anvergura acţiunilor menţionate mai sus, cât timp vedem cu ochiul liber felul în care, treptat, puterea imperială a Americii se prăfuieşte aproape singură...
Probabil că Johnson nu pricepe că ceea ce descrie mai sus ar reprezenta nu doar dispariţia Imperiului American, ci şi disoluţia unei naţiuni...



"Post Hoc Ergo Propter Hoc" în Coreea de Nord

Greu de zis dacă ceea ce se întâmplă acum în Coreea de Nord reprezintă sau nu un rezultat al întâlnirii dintre Kim şi Bill Clinton. În orice caz, se întâmplă după naveta clintoniană Los Angeles - Phenian - Los Angeles...

Potrivit lui Huffington Post, coreeni nordici s-au întâlnit cu conaţionalii lor de la Sud şi au convenit să permită reîntregirea familiilor şi deschiderea frontierei pentru turism. Mai exact, Kim a tratat nu cu un omolog politic sud-coreean, ci cu preşedinta concernului Hyundai, Hyun Jung-eun (cine reuşeşte să reţină numele are 100 de puncte). Doamna în cauză (foto) s-a clasat pe locul 73 în Topul 100 al celor mai puternice femei de pe glob, stabilit de Forbes, în 2008.

Stilul ăsta bizar de a negocia mişcări fundamentale de politică externă prin recursul la oricine altcineva decât la lideri politici formali e cam enervant, dar, după cum se vede, eficient al naibii. Poate ne trezim că, pentru continuarea negocierilor pe tema dosarului nuclear nord-coreean, într-un registru mai degajat, Departamentul de Stat îi va racola pe Madonna, Brad Pitt şi tatăl lui Michael Jackson...

Articolul din HuffPost este la http://www.huffingtonpost.com/2009/08/16/nkorea-to-open-border-wit_n_260714.html

duminică, 16 august 2009

"Co-Preşedintele" de la Casa Albă

Oficial, funcţia se intitulează "White House Chief of Staff". Am putea-o traduce cu formula "şeful personalului Casei Albe" sau - mai riguros din punct de vedere instituţional-juridic - "secretarul general al Casei Albe".

Misiunea principală a titularului funcţiei este aceea de a impune voinţa politică şi deciziile Preşedintelui în interiorul Administraţiei şi în relaţia cu Congresul, de a coordona cabinetul, inclusiv pe vicepreşedinte, şi de a asigura -prin intermediul Departamentului de Comunicare - formularea mesajului politic al Casei Albe pentru public. Din punct de vedere informal, este vorba despre cel mai influent consilier al Preşedintelui, care poate da de pământ cu orice membru al Administraţiei (repet, inclusiv cu vicepreşedintele), ori de câte ori constată devieri de la politica Executivului. Puterea acumulată în timp de persoana ce ocupă această funcţie o face să fie considerată un veritabil "Co-Preşedinte." Doar că nu are voie să apese pe butoanele nucleare şi nu poate promulga legile votate de Congres...

Job-ul e foarte stresant, media de rezistenţă fiind de circa 2 ani şi jumătate. Celebrităţile nu sunt neapărat numeroase, fie şi numai pentru motivul că, de regulă, şeful personalului Casei Albe acţionează discret, ca o eminenţă cenuşie. Dacă privim în istorie, îi reţinem pe Bob Haldemann (pentru rolul nefast jucat în afacerea "Watergate"), pe timpul lui Nixon, şi pe Donald Rumsfeld (fiindcă e Donald Rumsfeld), în mandatul lui Gerald Ford.

Actualmente, funcţia e ocupată de Rahm Emanuel (foto), tipul cu figură rece şi ascendenţă maternă moldovenească, cel care taie şi spânzură în jurul lui Obama. Şi pentru că, se pare, o face atât de eficient, New York Times i-a consacrat ieri un articol sub titlul "Emanuel Wields Power Freely, and Faces the Risks".
Concluzia ziarului este: "Seven months after moving into his office in the West Wing, Mr. Emanuel is emerging as perhaps the most influential White House chief of staff in a generation."
Ziua lui de lucru arată cam aşa: "Mr. Emanuel, 49, starts his day shortly after 5 a.m., when he swims at the Y.M.C.A. and then hits the House gymnasium to pick up intelligence from colleagues from his days in Congress. At 7:30 a.m., he gathers top White House officials in his office and meets the full senior staff in the Roosevelt Room at 8:15 a.m. He then sees the president alone in the Oval Office for 10 minutes, a private session repeated at the end of each day. Aides estimate he talks with 50 people a day by telephone and sends hundreds of e-mail messages. Phone calls often last a minute or two, just long enough to deliver a point or extract information. E-mail messages are often a word or two."
Un vătaf politic în era internetului...

Cum îşi "vinde" Obama un produs politic

Visit msnbc.com for Breaking News, World News, and News about the Economy


În America, dezbaterea politică de vârf vizează în aceste zile reforma în domeniul asigurărilor de sănătate. Ţara pe care planeta continuă să o vadă ca pe un model are 47 de milioane de cetăţeni lipsiţi de o asigurare de sănătate. Obama are un plan de reformă mult prea complicat pentru a-l sintetiza aici, care urmăreşte "universalizarea" acestor asigurări. Amănunte pot fi consultate la http://en.wikipedia.org/wiki/Health_care_reform_in_the_United_States#Obama_administration_proposals

Tema este suficient de controversată în SUA pentru a re-polariza politic populaţia şi a oferi conservatorilor ocazia să-l ştampileze pe Obama drept "comunist" sau, în cel mai bun caz, "socialist". Administraţia ştie ce riscă politic, aşa că Obama însuşi îşi vinde produsul în întâlniri incendiare cu cetăţenii. După cum se vede în clipul de mai sus, preluat de pe MSNBC.

sâmbătă, 15 august 2009

Continuare în Germania la povestea cu închisorile CIA

Evident, toată lumea (mai mult sau mai puţin) bună de pe planetă n-are de lucru în perioada de vară şi toarnă gaz pe foc, din diverse motive şi cu tot felul de interese, în legătură cu articolul din New York Times, ce a amintit lumii că există România.

Germania se află într-un an electoral bogat şi complex, aşa încât partidele de opoziţie - Liberali-Democraţii (a nu se confunda cu pedeleu' nostru, fiindcă FDP face parte din ALDE) şi Stânga -, după ce au făcut uz din plin de abonamentele lor la NYT, au cerut în Bundestag ca guvernul federal să facă bine şi să verse tot ce ştie la comisia parlamentară pentru controlul BND (serviciul federal de spionaj). Supărarea Opoziţiei de la Berlin vine din faptul că Foggo a coordonat edificarea celor trei închisori din birourile sucursalei logistice a CIA-ului, cu sediul la Frankfurt pe Main.

Formularea folosită de deputatul Stângii, Norman Paech (foto), în interpelarea sa a fost: "Guvernul federal trebuie să spună dacă era la curent cu desfăşurarea acestor operaţiuni ilegale pe teritoriul Germaniei." În alţi termeni, Opoziţia (cel puţin Stânga) deja s-a pronunţat cu privire la ilegalitatea proiectelor de construire a celor trei închisori.

Trebuie precizat că Norman Paech e unul dintre "mâncătorii" constanţi de torţionari CIA, tema fiindu-i extrem de apropiată, inclusiv din interese electorale. Paech este purtător de cuvânt pentru politică externă al grupului parlamentar al Stângii din Bundestag, membru în comisia pentru controlul BND, şi orice altceva decât un prieten al NATO şi al americanilor.

Comunicatul privind interpelarea înaintată de Paech este la http://www.bankkaufmann.com/a-219122-Norman-Paech-Der-Krieg-gegen-den-Terror-oeffnet-immer-neue-Abgruende-von-Rechtswidrigkeit.html

Ştirea a fost emisă de AP şi am preluat-o de la prietenul Gabriel Săvulescu, pe Facebook, la http://www.facebook.com/search/?q=olesea+rosu&init=quick#/note.php?note_id=118064508825&ref=nf

Nevorbitorii de limbă germană care vin în vizită pe LongiAti sunt rugaţi să dovedească înţelegere faţă de faptul că, la sursele de mai sus, nu am un transcript în engleză pentru ei.

Fotografia este preluată de la http://www.steinbergrecherche.com/20070530_norman_paech.JPG

vineri, 14 august 2009

Continuare la povestea "CIA şi-a tras închisoare în Bucureşti"

Kyle Foggo, eroul articolului de acum 2 zile din New York Times, presupus artizan al unei închisori CIA în mijlocul capitalei României, a mai făcut obiectul unei investigaţii de presă într-un ziar online mai puţin cunoscut, CQ Politics.

Articolul, publicat pe 26 februarie 2009, a fost preluat şi de Huffington Post unde a recoltat fix 37 de comentarii de doi dolari, ca să nu jignesc moneda noastră naţională (în condiţiile în care, dacă pe HuffPost nu culegi cel puţin 1000 de comentarii, eşti un nimeni).

Astfel, aflăm că sursa de bază a celor doi ziarişti de la NYT împărţise, pe vremuri, o amantă cu un funcţionar american din Departamentul de Stat, Felix Bloch, suspectat că ar fi lucrat pentru spionajul rus (de fapt "sovietic", pentru că afacerea "Bloch" se petrecuse în 1989).

Atenţie! Băiatul ăsta, Foggo, a ajuns, în pofida unor elemente biografice mai mult decât sensibile, în a treia funcţie ierarhică din CIA: cea de director executiv, situată imediat sub cele de director şi de locţiitor al directorului. E bine să ştim cât de eficienţi sunt contrainformatorii de la CIA, atunci când dau avize favorabile pentru ocuparea unor asemenea funcţii la ei în curte. Şi mi se pare că, în calitate de ţară membră NATO, România e obligată să lucreze cu amatorii ăştia.
La fel ca şi ieri, mă opresc aici şi nu fac alte comentarii sau speculaţii. Totuşi, dacă ieri am postat emblema CIA, mă gândesc că azi, pentru echilibru, ar fi corect să reproduc însemnul FSB (spionajul rus).
Date despre publicaţia CQ Politics sunt la http://en.wikipedia.org/wiki/Congressional_Quarterly
Informaţii despre Felix Bloch se găsesc la http://en.wikipedia.org/wiki/Felix_Bloch_(diplomatic_officer)
Imaginea logo-ului FSB e preluată de la http://www.fas.org/irp/world/russia/fsb/fsb_logo.gif

joi, 13 august 2009

Bombă lansată de New York Times: România şi filiera închisorilor secrete ale CIA

Fără nicio speculaţie şi niciun alt comentariu, mă refer strict la ceea ce New York Times a publicat în ediţia online de ieri, 12 august 2009, sub semnătura a doi ziarişti, David Johnston şi Mark Mazzetti.

Articolul se cheamă "Interrogation Inc. A Window Into C.I.A.’s Embrace of Secret Jails" şi îl vizează pe Kyle Foggo, fostul şef al celei mai mari baze logistice a CIA din Europa, cu sediul la Frankfurt. În luna martie a anului 2003, doi colegi din CIA i-au solicitat lui Foggo sprijinul pentru construirea unor închisori secrete, în care urmau să fie depuşi unii dintre cei mai periculoşi terorişti internaţionali. Foggo s-a pus pe treabă.

Textual, autorii articolului din New York Times scriu următoarele: "One jail was a renovated building on a busy street in Bucharest, Romania. Another was a steel-beam structure at a remote site in Morocco that was apparently never used. The third, another remodeling project, was outside another former Eastern bloc city. They were designed to appear identical, so prisoners would be disoriented and not know where they were if they were shuttled back and forth. They were kept in isolated cells."

"The Justice Department is now considering opening a criminal investigation, with much of the attention focused on the agency’s network of secret prisons, which have become known as the “black sites.”

"Mr. Foggo also met with representatives of Eastern European security services that had helped with the prisons. He expressed gratitude and offered assistance — a gesture the officials politely declined."

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare