marți, 18 august 2009

Expansionismul american, la final (partea a III-a şi ultima)

În aceeaşi zi, au fost lansate două mesaje cu o substanţă de idei aproape identică.

Primul, rostit de Obama în faţa reprezentanţilor unui grup social onorat de naţiune şi decorat de toţi preşedinţii americani care şi-au trimis soldaţii se moară peste tot în lume, acolo unde interesele SUA contau.

Cel de-al doilea pare a fi unul destinat străinătăţii care, nu o dată, a primit "exportul" american de aroganţă, teamă, baze militare şi victime colaterale.

Ambele mesaje tind să afirme finalul unei opţiuni de politică externă care s-a născut în 1898 (în ceea ce s-a numit Războiul Hispano-American şi săngeroasa bătălie de la San Juan Hill) şi care va mai continua ceva timp în Afganistan. În liceu, prin 1982, profesoara de istorie ne spunea că Războiul Hispano-American fusese primul război cu caracter imperialist. Nu ştiu dacă era dogma oficială de atunci, sau dacă profesoara mea gândise cu propriul ei cap...

Interesant este faptul că în acest război s-a născut legenda şarjei de cavalerie inconştiente, dar de succes, a colonelului Teddy Roosevelt. Acelaşi Teddy Roosevelt care, trei ani mai tărziu, va deveni Preşedintele SUA şi va fi unul dintre promotorii politicii imperiale americane. Politică de multe ori inconştientă şi, uneori, de succes.

Mai ales, discursul lui Obama loveşte explicit în interesele complexului militar-industrial american, care timp de mai multe decenii a alimentat logistic şi financiar expansionismul SUA. Acelaşi complex militar-industrial înjurat deschis de Eisenhower (fost general cu patru stele şi benefciar al sprijinului politic provenit din acest complex) în discursul său de final de mandat. Acelaşi complex militar-industrial care a reacţionat impulsiv la refuzul lui Kennedy de a bombarda şi invada Cuba în 1962 (asta o ştim deja din documente istorice), şi care, probabil, a determinat şi asasinarea lui un an mai târziu (asta rezultă, deocamdată, doar din teoriile conspiraţioniste).

Angajamentul politic ce rezultă atât din discursul lui Obama, cât şi din interviul lui Joseph Nye este, cred, relativ. Ce va face Obama dacă mâine un grup organizat anti-american preia puterea în Arabia Saudită şi nu mai permite niciunei puteri străine să aibă acces la cele mai mari rezerve de petrol de pe planetă? Va mai conta discursul de la Cairo sau va trimite imediat Flota a 5-a în Golf şi unităţi aeropurtate peste Riad? Va mai decide el în asemenea împrejurări sau i se va substitui, prin diverşi intermediari, complexul militar-industrial cu care tocmai s-a pus rău? Ce va face Obama când, într-o astfel de situaţie, americanii care l-au votat vor ieşi în stradă pentru că nu mai găsesc benzină la staţii? Soft Power?

În postarea de ieri, neavând încă habar de discurs şi de interviu, am prezentat direcţiile de acţiune susţinute de Chalmers Johnson, cu o lună în urmă, pentru demantelarea expansionismului american. Prea multe coincidenţe ciudate într-un interval de timp atât de scurt...

Nu cred totuşi în finalul unui tip de imperialism asupra căruia, într-o lume globală, Obama şi tot complexul dat dracului de la el din ţară nu au, până la urmă, niciun control. Puterea imperială americană are limite, dar şi ceva resurse încă disponibile. Aşa încât, titlul postărilor de azi, "Expansionismul american, la final" ar avea poate nevoie de un semn de întrebare aşezat în coadă...

2 comentarii:

  1. Fara indoiala ca nocivitatea complexului militar industrial american a generat multe probleme. Ma intreb insa, alaturi de Horatiu, urmatoarele:

    1. Fara complexul in cauza, cine ar ficastigat WWII si Razboiul rece? Ne doream o lume cu Hitler, Stalin si urmasii lor intru ideologie?

    2. Afganistanul e probabil, ultima zbatere serioasa de pana acum a aceluiasi complex. Intreb insa: daca ar veni un grup de dezaxati si ar distruge complexul Brancusi din Tg. Jiu (cu poarta sarutului, masa tacerii si coloana fara de sfarsit, ca sa fiu mai clar) nu am dori sa mergem dupa ei si sa ii si sa le rezolvam problema cu titlu definitiv?

    Nu stiu nici eu sa raspund...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, la pct.1 e chiar o tema interesanta despre care eu nu am mai citit nicaieri ceva. Cum ar fi aratat lumea daca nu exista SUA si economia ei in al 2-lea RM? Nici nu vrea sa ma gandesc. Cat priveste Afganistanul, miza nu e cafteala cu talibanii sau crearea unei democratii pentru vasalul de la CIA (omul e chiar onest si recunoaste) Karzai. Pur si simplu e bine si util sa ai o armata in zona aceea a Asiei, ca o contrapondere la Rusia, China si India. Iar in privinta complexului militar-industrial, s-ar putea sa fie doar un mare trombon de PR si atat.

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare