miercuri, 26 august 2009

Iran + Irak sau unde pot duce tâmpeniile neoconservatorilor

"As security unravels in Iraq, U.S. forces there are mostly bystanders. Even in the areas where al-Qaeda operatives remain potent, such as Mosul, the Americans have little control. Sunni terrorists who are arrested are quickly released by the Iraqis in exchange for bribes of up to $100,000, according to an Iraqi source. Should the Americans try to restore order? The top Iraqi intelligence source answered sadly that it was probably wiser to "stay out of it and be safe." When pressed about what his country would look like in five years, absent American help, he answered bluntly: "Iraq will be a colony of Iran."

Cam la aşa ceva se poate ajunge într-o ţară pe care Bush-tatăl, Brent Scowcroft şi Colin Powell au avut înţelepciunea să nu o invadeze în 1991.

Aproape 20 de ani mai târziu, aventura orchestrată de Cheney, Doug Feith, Richard Perle şi Paul Wolfowitz nu e doar un dezastru de moment, dar are darul să prefigureze un coşmar şi mai mare. Cu sau fără arme atomice, cu sau fără Ahmadinejad şi Khamenei, influenţa Iranului şiit în Irakul unde şiiţii au fost aduşi la putere de Administraţia Bush poate dobândi, în următorii ani, proporţii uriaşe: un imperiu şiit în vecinătatea Israelului, un centru infernal de putere în Orientul Mijlociu, o bătăie de cap infinit mai mare pentru Washington, în comparaţie cu faptul că Ahmadinejad a umblat la numărătoarea unor voturi sau că se chinuie să fabrice prima bucată de armă nucleară.

Actualmente, există semne cu adevărat îngrijorătoare. Deci, înainte de invazia americană, Irakul era condus de minoritatea sunnită ce asuprea majoritatea şiită. După invazie, raportul de forţe se schimbă, iar americanii trăiesc cu impresia falsă că vor avea veşnic un aliat în conducătorul şiit al Irakului. Trombon! Liderul şiit de la Bagdad, indiferent ce nume va purta, se va simţi mereu mai apropiat de vecinul şi fratele şiit din Iran. Dovada? O furnizează David Ignatius într-un articol publicat azi în Washington Post despre corupţie, anarhie, pactizarea cu Iranul şi trădarea Americii de către propriile ei marionete.

"As security deteriorates in Baghdad, there's a new cause for worry: The head of the U.S.-trained Iraqi National Intelligence Service (INIS) has quit in a long-running quarrel with Prime Minister Nouri al-Maliki -- depriving that country of a key leader in the fight against sectarian terrorism.

Gen. Mohammed Shahwani, the head of Iraqi intelligence since 2004, resigned this month because of what he viewed as Maliki's attempts to undermine his service and allow Iranian spies to operate freely. The CIA, which has worked closely with Shahwani since he went into exile in the 1990s and has spent hundreds of millions of dollars training the INIS, was apparently caught by surprise by his departure.

The chaotic conditions in Iraq that triggered Shahwani's resignation are illustrated by several recent events -- each of which suggests that without the backstop of U.S. support, Iraqi authorities are now desperately vulnerable to pressure, especially from neighboring Iran."
Rămâne de văzut cât au de plătit neoconii pentru povestea cu torturile de la Abu Ghraib şi Guantanamo. Dar ce pedeapsă ar merita acum pentru înfiorătorul dezechilibru geopolitic ce se profilează în zonă? America a pierdut ca proasta Iranul, în urmă cu 30 ani. Are acum şanse reale să vadă cum Irakul îi scapă printre degete în favoarea Iranului...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare