marți, 29 septembrie 2009

Jucătorii de cazinou nu se potolesc

Cu ocazia recentei şi bine-meritatei expedieri în opoziţie a Partidului Social-Democrat la alegerile de acum două zile din Germania, Dreapta de acolo ca şi de prin alte părţi a prins aripi, glas şi tupeu, plus apetit pentru guvernare. Asta după ce, în ultima vreme, ca efect al crizei globale, a încasat - mai peste tot în lume - puternice croşee de Stânga şi a stat ascunsă la vestiare, ca să nu fie obligată să dea explicaţii penibile.
Izolaţi până la plictiseală în schemele ideologice ale sec.18-19 şi parţial 20, "dreptacii" tot nu pricep că înjurăturile pe care le-au primit în anul de graţie crizată 2008 n-au venit doar din partea adversarilor de idei (adesea, la fel de inflexibili şi lipsiţi de imaginaţie), ci şi de la oameni înzestraţi pur şi simplu cu bun-simţ, care înţeleseseră că "pro-business" înseamnă, în realitate, "pro-casino" şi, uneori, chiar "pro-fraudă." Totuşi, în ultra-legalista democraţie americană, în afara unui papagal numit Madoff, n-a intrat nimeni la puşcărie din echipa multinaţională a jucătorilor de cazinou.

În această conjunctură, de aparent reviriment al Dreptei, Huffington Post titrează "Derivatives: Bailed-Out Banks Still Making Billions Off Risky Bets."
Reglementări? Controlul pieţelor financiare? Aiurea!!! Pro-Business toată ziua!!!

Ba, mai mult, reprezentantul unei autorităţi americane de supraveghere, (Office of of the Comptroller of the Currency) "argues that derivatives trading is not inherently risky, explaining that banks are trading these instruments every minute of every day with institutions more creditworthy than a typical borrower." Good for youuuuu!!!
În final, acelaşi purtător de cuvânt declară cu un ton ipocrito-resemnato-inconştient că "It's tough to think of the world without derivatives, and it's not a pleasant world either."
Pe la sfârşitul anilor '70, Ceauşescu afirma că, "în lume, bogaţii devin tot mai bogaţi, iar săracii, tot mai săraci." Evident că, la vederea acestui citat, vor sări unii din baie, scuipând neapărat clişee de manual desprinse din Hayek & Co. După ce se mai răcoresc, vor vorbi, cu siguranţă, despre "clasa de mijloc." Adică tocmai despre ăia care şi-au pierdut casele ipotecate, conturile bancare, economiile din fonduri de investiţii şi locurile de muncă. Cam atât despre respectul Dreptei pentru clasa de mijloc, o categorie socială care, de la momentul teoretizării ei, n-a reprezentat altceva decât falsul alibi al existenţei capitalismului odinioară numit "sălbatic", actualmente "de cazinou."

Ne-am obişnuit să citim că, de-a lungul istoriei, cei care îşi pierdeau nervii în febra luptei de clasă şi puneau mâna pe topoare erau întotdeauna nişte tipi jegoşi, urâţi şi analfabeţi, aşa cum îi vedem în romanele lui Dickens şi Zola. De unde şi brutalitatea şi primitivismul de care dădeau dovadă când îi altoiau pe "dominanţi." Ar fi bine ca, astăzi, băieţii de cazinou de pe Wall Street şi alte temple pro-business să nu se bazeze pe clişeul ăsta, pentru că cei de care-şi bat joc astăzi sunt - nu-i aşa? - stilaţii şi super-alfabetizaţii clasei de mijloc, dar care, la o adică, pot deveni şi ei primitivi la următoarea criză rezultată din "de-reglementări", inginerii şi fraude financiare globale...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare