vineri, 4 septembrie 2009

La Obama sună deja alarma

Opt luni de mandat cu ezitări, amânări, compromisuri, ceva succese externe, o bătălie internă epuizantă pentru impunerea unui model asemănător cu cel elveţian de asigurări de sănătate, plus etichetele incongruente de "fascist" şi "comunist" - cam aşa arată palmaresul politic al lui Barack Obama în momentul de faţă.

Nu doar că şi-a pus în cap toată Dreapta dementă americană (de la politicieni cu ştaif şi pretenţii, care au adoptat un vocabular politic delirant, până la semi-analfabeţi şi retardaţi din mediul cowboy-istic care vin înarmaţi, la vedere, la adunările publice unde este anunţată participarea Preşedintelui). Şi mai rău este că interminabila serie de compromisuri pe care Obama le-a acceptat ca răspuns la urletele conservatoare a început să deranjeze din ce în ce mai mult baza liberal-radicală a Partidului Democrat, adică "progresiştii", cum se mai auto-intitulează. Eu îi numesc, mai limpede, "Stânga Stângii din Stânga."

Varianta că Obama riscă să piardă alegerile din 2012 în faţa unui paleo-conservator mumificat reprezintă o perspectivă încă atrăgătoare (pentru Obama personal). Scenariul de groază este acela că, împotriva tradiţiei politice americane, liberal-radicalii ar putea susţine un challenger împotriva lui Obama în chiar alegerile primare din interiorul Partidului Democrat. Aceasta ar însemna ca actualul chiriaş de la Casa Albă să se întoarcă mult mai devreme la catedra lui de la Harvard.

O astfel de posibilitate nasoală e evocată în clipul din link-ul alăturat http://www.huffingtonpost.com/2009/09/03/olbermann-obama-could-fac_n_277075.html , de către chiar Keith Olberman, de la MSNBC, şi un invitat de-al său, de la Washington Post, Eugene Robinson. Olbermann, cât o fi el de jurnalist independent, e un suporter declarat al lui Obama şi un mâncător de conservatori în prime-time, în timp ce pe verişoara lui Robinson o cheamă Michelle Obama.

Ofensiva tot mai supărată a avangărzii americane de Stânga reprezintă o realitate a ultimei jumătăţi de secol 20, care continuă şi astăzi, şi care se va accelera până la deplina realizare a agendei publice liberal-radicale şi probabila sfărâmare a valorilor americane tradiţionale pe care conservatorii de azi le mai ţin lipite laolaltă doar cu nişte bucăţi de bandă adezivă, într-o societate tot mai polarizată şi neprietenoasă.

În raport cu obiectivele liberal-radicale, Obama e orice altceva decât indispensabil, motiv pentru care, în 2012, nu m-ar surprinde să-l vedem pe John Cusack (da, actorul ăla cu faţă de licean!), distins activist al progresiştilor, înjurându-se cu Dick Cheney (fericit că n-a fost arestat de Obama) în ultima confruntare de dinaintea alegerilor prezidenţiale...

Fotografia provine de la http://apolloalliance.org/digest/wp-content/uploads/2009/01/tired.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare