vineri, 25 septembrie 2009

Naomi Klein şi Michael Moore - doi radicali în dialog

"Radical" e un eufemism. Cum am mai tot scris, în America, liberalii-radicali autointitulaţi "progresişti" sunt, în realitate, veritabili comunişti ai sec.21, cu multe particularităţi şi diferenţieri faţă de prototipul sovietic cu care eram obişnuiţi în România.

Michael Moore şi-a lansat noul film, Capitalism: A Love Story, inspirat din realitatea imediată, cu un trailer reprodus în josul acestei postări. Naomi Klein, slăbiciunea mea de Stânga, îi smulge un interviu în care cei doi discută despre lupta disperată a Paleo-Dreptei împotriva politicilor lui Obama, dezbinarea şi replica slabă a Stângii, ezitările şi centrismul exagerat manifestate de omul din Biroul Oval, lăcomie, corupţie şi, bineînţeles, capitalism.

Urmărindu-i filmele şi apariţiile publice, nu pot să renunţ la ideea că Moore e, din păcate, doar bufonul şi activistul utopist al Stângii din SUA. Însă ceea ce afirmă şi sugerează în filme şi interviuri - simplist, neelaborat şi poate uneori neoriginal - te mişcă şi nu te lasă indiferent (cu condiţia să nu fii cel mai nesimţit om). Ca de pildă, viziunea lui despre capitalism:

"Well, people want to believe that it's not the economic system that's at the core of all this. You know, it's just a few bad eggs. But the fact of the matter is that, as I said to Jay [Leno], capitalism is the legalization of this greed. Greed has been with human beings forever. We have a number of things in our species that you would call the dark side, and greed is one of them. If you don't put certain structures in place or restrictions on those parts of our being that come from that dark place, then it gets out of control. Capitalism does the opposite of that. It not only doesn't really put any structure or restriction on it. It encourages it, it rewards it.[...] The point is that when you have capitalism, capitalism encourages you to think of ways to make money or to make more money."

Realitatea e că capitalismul (cacofonia e intenţionată) poate fi cool doar atunci când faci parte din establishment-ul de afaceri, ai maşini nichelate şi cromate, porţi costume pe care ţi-e şi milă să le îmbraci, dispui de o colecţie multicoloră de cărţi de credit şi îţi petreci vacanţele în locuri exotice. Închide ochii şi pune-te pentru 60 de secunde în locul celor care n-au aşa ceva şi răspunde-ţi sincer (în gând, ca să nu te audă colegii de birou şi să te acuze de trădare de clasă) dacă, în ipostaza asta, ai mai avea chef să rămâi apologetul capitalismului.
Ce-ar fi să reflectăm mai des la asta?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare