luni, 28 septembrie 2009

Obama, "Gigantul prizonier"

Ar fi greu de pus, în general, un semn de egalitate între Bush şi Obama, fiindcă-i despart cel puţin o bibliotecă, dacă nu şi alte calităţi pe care Obama le deţine în propriul avantaj.

În schimb, similitudinea dintre cei doi e dată de faptul că Obama, la fel ca şi Bush înaintea lui, a ajuns, la şapte luni de la preluarea mandatului, acelaşi captiv al Sistemului (neapărat cu majusculă). Un Sistem căruia i se rupe în 14 de votul popular, care menţine Guantanamo, torturile şi răpirile ("extrădările extraordinare") acolo unde sunt, protejându-i pe inspiratorii şi executanţii acestora, care continuă să militarizeze Afganistanul şi Irakul, pregătind probabil o nouă aventură de artificii în Iran, care-l încurajează pe Preşedinte să semnează decretele de promulgare a legilor însoţite tot de "declaraţii de rezerve" (signing statements), în dispreţul oricăror principii jeffersoniene de democraţie parlamentară, şi care, în general, anulează toţi caii verzi de pe pereţi, pe care Obama n-a avut de lucru să-i promită în campania electorală. Aproape divinizat în urmă cu un an şi umflat, în acest scop, cu toate pompele mediatice aflate la îndemână, Obama tinde să ajungă o caricatură de gazetă politică.

Până când va veni ziua în care vom putea decodifica cu precizie noţiunea de "Sistem", mi se pare mai nimerit ca, ori de câte ori ne referim la SUA, să folosim formula de "Statul Securităţii Naţionale", lansată de Garry Willis, un suporter al lui Obama, într-un formidabil articol critic scris la adresa acestuia în The New York Review of Books:

"The whole history of America since World War II caused an inertial transfer of power toward the executive branch. The monopoly on use of nuclear weaponry, the cult of the commander in chief, the worldwide network of military bases to maintain nuclear alert and supremacy, the secret intelligence agencies, the entire national security state, the classification and clearance systems, the expansion of state secrets, the withholding of evidence and information, the permanent emergency that has melded World War II with the cold war and the cold war with the "war on terror"—all these make a vast and intricate structure that may not yield to effort at dismantling it. Sixty-eight straight years of war emergency powers (1941–2009) have made the abnormal normal, and constitutional diminishment the settled order."

Aşa arată America astăzi, sub conducerea tovarăşului Obama, de care, în fond, Dick Cheney ar trebui să fie mândru, şi nu să-l tot critice.

Iar concluzia lui Willis sună şi mai urât: "A president is greatly pressured to keep all the empire's secrets. He feels he must avoid embarrassing the hordes of agents, military personnel, and diplomatic instruments whose loyalty he must command. Keeping up morale in this vast, shady enterprise is something impressed on him by all manner of commitments. He becomes the prisoner of his own power. As President Truman could not not use the bomb, a modern president cannot not use the huge powers at his disposal. It has all been given him as the legacy of Bomb Power, the thing that makes him not only Commander in Chief but Leader of the Free World. He is a self-entangling giant."

Bine, Gigantule, să-ţi trăiască familia din Kenya şi să mai candidezi, că eşti un exemplu bun şi pentru Caligula din România!
Articolul lui Garry Willis poate fi citit la http://www.nybooks.com/articles/23110

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare