luni, 21 septembrie 2009

Pentru cei ce plâng după America

Ar fi caraghios să pretindem că ştim datele, culisele şi implicaţiile pe termen scurt, mediu şi lung ale deciziei americane de a renunţa la componentele ceho-polone ale scutului anti-rachetă. Este, într-adevăr, un cadou pentru ruşi care s-au grăbit să declare că nu mai urmăresc nici ei amplasarea de rachete lângă Kaliningrad, oraşul lui Immanuel Kant, care pe vremuri se chema Koenigsberg şi e la doi paşi de Polonia. De parcă dacă Rusia ar simţi nevoia să declanşeze holocaustul nuclear n-ar putea nimeri Varşovia cu rachete trase de dincolo de Urali...

Dar, deocamdată, pentru unii - inclusiv din România care a ajuns demult a 24-a roată la căruţa lui Obama - totul e o "vânzare". Americanii "ne-au vândut" ruşilor, ca la Ialta, Malta, balta...

Şi??? Ar trebui să ne surprindă??? De unde supărarea asta gravă??? Chiar aveau, în calitate de unică superputere globală, vreo obligaţie faţă de noi, ca să vorbim acum strict de România? Care e diferenţa dintre România "ocrotită" de americani şi România de după pretinsa vânzare către ruşi? Ce ne-au dat şi cu ce ne-au ajutat americanii în ultimii opt ani, de la momentul la care Ion Iliescu, în seara zilei de 11 septembrie 2001, s-a aruncat cu capul înainte, declarând ritos că România se va comporta ca şi cum ar fi un stat membru NATO?

Câte bănci din Statele Unite şi-au deschis filiale în România?

Câte investiţii americane au căzut peste economia României, exceptând Fordul de la Craiova?

De ce continuă să mai existe vize pentru românii care pleacă în SUA?

S-a scris prin unele ziare că rezultatul alegerilor din 2004 s-ar fi decis de ambasadorul SUA la Bucureşti, J.D. Crouch, viitor adjunct al lui Stephen Hadley, consilierul lui Bush pentru securitate naţională. E adevărat? Iar, dacă se confirmă, ar trebui să le mulţumim americanilor pentru porcăria politică pe care o trăim de cinci ani încoace?

La ce să speri, ca ţară, din partea Casei Albe, în condiţiile în care Obama nu-l ajută nici măcar pe ăsta care ne conduce acum şi care le-a făcut toate favorurile, să-şi asigure un nou mandat, familia şi libertatea?

În măsura în care meciul SUA-Rusia pentru Europa de Est s-a terminat cu reintrarea noastră în sfera rusă de influenţă (politică şi economică), e foarte posibil ca decontul post-GW Bush să fie al naibii de usturător. Pentru că la Moscova s-au contabilizat diabolic de precis toate ieşirile agresive gratuite ale Axei-Mai-Mult-Decât-Răului Kaczynski-Băsescu (pe Lukaşenko îl sărim, c-a fost băiat deştept) - Iuşcenko (alintat fiţos "Buşcenko" în zilele lui portocalii) - Saakaşvili, ronţăitorul de cravate. Toţi rataţii ăştia au fost, probabil, chiar mai zeloşi decât le-au pretins americanii, au supralicitat, şi-au supraexpus statele pe care le conduceau, mai aveau puţin şi împingeau singuri frontiera NATO până în Piaţa Roşie din Moscova, şi-au imaginat că marchează puncte politice, dar care reprezentau tot atâtea bile negre în carneţelul lui Putin.

Aceste relicve din perioada lui Bush constată acum, cu stupoare, cât de uşor îi poate abandona Obama.

Aşa încât, dacă dăm realmente de dracu' cu ex-sovieticii, nu pe Obama trebuie să-l înjurăm. Se aude?

Până una alta, într-un articol politic programatic, intitulat "Go Russia", Medvedev ne transmite salutări de la Moscova. Câteva extrase care sună destul de nasol:

"Civil society cannot be bought by foreign grants." Alo, Patapievici, Mihăieş, Macovei, sunteţi pe recepţie?

"We are very interested in the rapprochement and interpenetration of our cultures and economies." Asta evocă SOVROM-urile. Foarte frumos...

Iar într-un fragment extrem de şmecher, viclean şi ameninţător, Medvedev îl pomeneşte pe unul din cei cu care are de încheiat nişte conturi: "Russia has often sought to protect small nations, those confronted with the threat of enslavement or even destruction. This was the case only recently, when Saakashvili's regime launched its criminal attack on South Ossetia. Russia has often put an end to the plans of those bent on world domination."

Textul integral este la http://eng.kremlin.ru/speeches/2009/09/10/1534_type104017_221527.shtml

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare