vineri, 18 septembrie 2009

Să râdem de "Ofticoşi"!

"Ofticoşii" sunt cei care, la ora la care scriu, plâng, se victimizează, îşi smulg părul în stil greco-tragedian şi se prind - în sfârşit - că luna asta se comemorează şapte decenii de la agresiunea mixtă hitleristo-stalinistă împotriva Poloniei şi 71 de ani de când Cehoslovacia a fost vândută la pachet, lui Hitler, de către anglo-francezi.
Polonia şi Cehia sunt ţările care, actualmente, au fost lăsate, amărâtele, fără scut anti-rachetă, de parcă plăcile tectonice ale politicii mondiale ar fi trecut vreodată prin subsolul oraşelor Praga şi Varşovia. Ba nu, mint: Varşovia şi-a împrumutat numele celebrului Tratat miltar sovietic creat ca replică la NATO, şi tare cred că polonezii, undeva, într-un colţ ascuns din sufletul lor profund anti-comunist, se bucurau că denumirea capitalei lor genera fiori de spaimă prin Occidentul capitalist putred.

Totuşi, nu reţin că, ieri, Obama le-ar fi comunicat cehilor şi polonezilor că nu mai fac parte din NATO. Deci, care-i problema? Dacă eşti membru NATO, organizaţia te protejează, prin toate mijloacele, de agresiuni ruseşti, iraniene, saturniene etc. Sau, nu cumva, Polonia şi Cehia (ca şi ceilalţi foşti "varşovişti" din vremea Războiului Rece) au fost băgate în NATO doar pentru a-i irita pe ruşi şi a trimite soldaţi împuşcabili prin Afganistan, fără să poată emite vreodată o cât de mică pretenţie politică faţă de Washington? Ar fi bine să medităm la întrebarea asta...

Deci, iată cam ce zic unii dintre supărăcioşi:

Wall Street Journal: "The reality is that the U.S. is working hard to create antagonists where it previously had friends. [...] the problem with becoming friends with the U.S. is that you never know when it will shoot itself in the foot." Aşa e! Cât de bine se aplică vorbele astea înţelepte cu privire la talibanii afgani, odinioară cultivaţi cu romantism de neoconservatori. Dar editorialul din WSJ uită să se refere la ei. "It has been the tragic fate of the countries of Eastern and Central Europe to be treated as bargaining chips in the designs of their more powerful neighbors." Corect! Nici în 1956 şi nici în 1968 America n-a sărit să-i eliberze pe unguri, polonezi şi cehoslovaci. Tot ca să nu-i înfurie pe ruşi. Ca să nu mai vorbim de cadoul cu fundă roşie făcut de Roosevelt la Ialta, Moscova şi Potsdam. Prin urmare, ce s-a schimbat, ipocriţilor??

Jan Vidim, un parlamentar conservator (anti-comunist feroce) ceh, citat de Associated Press: "If the Administration approaches us in the future with any request, I would be strongly against it." Bine, Vidime!!! Îţi dai seama că Obama plânge în continuu de când ţi-a auzit declaraţia!!!

Seth Cropsey în Weekly Standard: "The future damage, however, to international perceptions of American resolve is incalculable." Pe cât pariem că daunele produse Americii de aventurile lui Richard Perle, Paul Wolfowitz & Co. au fost cu mult mai mari?

Ce omit ofticoşii? Ei nu reuşesc să observe că cele petrecute ieri nu sunt legate de comemorările hitleriste, ci de reorientarea radicală a politicii externe americane la nivel global. Reorientare care nu e conjuncturală, ci programatică; care nu reprezintă efectul unor ezitări şi tatonări, ci expresia unei noi filozofii a dominaţiei americane în lume. O filozofie departe de a fi perfectă, dar care oferă echilibru, realism şi mijloace pentru a ţine sub control fenomene şi evoluţii în care sunt implicate statele din eşaloanele doi şi trei ale lumii post-americane. Insecuritatea regională, aventurismul militar, presiunile politice gratuite, promovarea falselor democraţii şi a liderilor rataţi, incompetenţi şi corupţi, goana după confruntare şi inventarea permanentă de duşmani - toate, trăsături ale brandului neoconservator - reprezintă balastul geopolitic a cărui înmormântare, desfăşurată în etape, se va încheia în curând, şi pe care ofticoşii de azi sunt liberi să o tot comemoreze în viitor. Râdeţi de ei, că merită!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare