duminică, 20 septembrie 2009

Torture News 16 - Scrisoarea celor 7 Directori CIA

E moda scrisorilor deschise către Obama. Toţi disperaţii Americii au ceva de pretins de la Preşedinte, într-o manieră pe care să o vadă neapărat şi publicul.

Şapte foşti Directori ai CIA îi cer lui Obama să-i poruncească lui Eric Holder să renunţe la deschiderea anchetelor asupra torturilor CIA de după 11 septembrie 2001. Ex-spionii-şefi au trei motive: 1) în urmă cu 4 ani s-au efectuat deja anchete de către procurorii lui Bush, şi totul s-ar fi lăsat cu o condamnare penală şi câteva sancţiuni disciplinare pentru câţiva angajaţi şi contractori; 2) noile anchete i-ar descuraja pe agenţii sub acoperire care se expun unor riscuri uriaşe, determinându-i ca, la fiecare misiune, să se întrebe mereu dacă ceea ce fac este legal şi să se abţină de la acţiuni ce ar putea părea controversate din punct de vedere juridic; 3) scoaterea la suprafaţă a dosarelor torturilor ar dezvălui secrete de stat inamicilor SUA.

Distinct de ceea ce afirmă cei 7 în scrisoare, motivul fundamental al demersului lor îl reprezintă spaima că Bush, Cheney, Rice, Rumsfeld, inclusiv numele unora dintre semnatarii scrisorii - zeloşi executanţi ai ordinelor bolnave de la Casa Albă - s-ar putea regăsi pe citaţiile ce vor pleca de la Departamentul Justiţiei. Dacă ar fi altfel şi dacă cele trei motive enunţate mai sus ar fi reale, scrisoarea ar mai purta încă 2.000 de semnături de foşti şi actuali funcţionari şi agenţi de diferite ranguri, de la CIA, care s-ar solidariza cu colegii lor torţionari. De ce n-au semnat scrisoarea foştii şefi ai Directoratului de Operaţiuni din CIA, James Pavitt, Jose Rodriguez şi Jack Downing, sau fosta analistă-şefă a Agenţiei, Jami Miscik?

Nu ştiu ce au anchetat procurorii lui Bush acum 4 ani. Dar, cu siguranţă, s-au concentrat exclusiv pe trei executanţi pârliţi, fără să-i ia la întrebări pe cei ce au lansat directivele torturii, examinând legalitatea acestora. Pentru că aici e toată problema: Memorandumurile Torturii au fost motivate politic sau juridic? Şi în ce măsură rezistă, la confruntarea cu legea, argumentele juridice expuse în Memo-uri de către Gonzales, Yoo, Bybee şi ceilalţi avocaţi ai statului care şi-au trădat meseria? Memo-urile sunt publice de câteva luni şi orice jurist (chiar nespecializat în dreptul constituţional şi dreptul penal american) are posibilitatea să se ia cu mâinile de cap, citindu-le.

Într-adevăr, agenţii operativi ai CIA (ca, de altfel, orice agenţi de spionaj din lume) trebuie să fie eliberaţi de constrângeri juridice atunci când se află în misiuni secrete. Ei trebuie să sustragă, să distrugă, să facă rău, să ucidă, inclusiv pentru a-şi apăra propria viaţa, să asasineze lideri străini dacă le-o ordonă direct Biroul Oval, iar toate aceste lucruri le comit fără a purta în buzunar o ediţie miniaturizată a Codului Penal. Dar la Abu Ghraib şi Guantanamo n-a fost vorba de misiuni contra cronometru, cu gândul că un waterboarding administrat ca la carte poate determina obţinerea unor informaţii vitale, de natură să evite un atentat terorist în următoarele 15 minute. Acolo s-a desfăşurat un proces de interogatorii întins pe ani de zile (expresie a statutului Imperial American), de a cărui inutilitate erau convinşi până şi juriştii corupţi ai Casei Albe, motiv pentru care redactau Memo-uri după Memo-uri, inspirate politic şi falimentare din punct de vedere juridic, dar menite să asigure continuitatea procesului şi eliminarea senzaţiei că Administraţia ar da înapoi de la aberaţiile pe care le-a iniţiat. Oprirea interogatoriilor - juridic şi practic - ar fi echivalat, sub Bush, cu o slăbiciune politică majoră şi cu recunoaşterea faptului că s-a încălcat legea. De aceea, ele trebuiau acoperite cu hârtii şi duse mai departe, eventual, pe durata a două mandate de Preşedinte ale lui John McCain.

Cât despre dezvăluirea ingredientelor "secrete" ale torţionarilor, faptul e consumat demult. Literatura de investigaţii jurnalistice din ultimii şapte ani a vărsat tot ce se putea vărsa, fără să pericliteze securitatea naţională a Statelor Unite, expunându-i, în schimb, pe Cheney & Bush riscului de a da ochii cu anchetatorii lui Holder. Cărţile lui Seymour Hersch, Phillipe Sands şi Jane Mayer sunt rechizitorii impecabil documentate (inclusiv cu mărturii ale unor surse care nu au dorit să-şi ascundă identitatea), pe care Eric Holder îşi poate pune oricând propria semnătură.

Scrisoarea este o epistolă politică semnată de şapte oameni care, poate cu excepţia lui Webster şi Deutch (din ceea ce ne spun lucrările de istorie recentă), au pus CIA-ul la picioarele Biroului Oval şi ale capriciilor acestuia. O scrisoare prost argumentată, probabil dictată personal de Dick Cheney, neconvingătoare pentru public şi, în continuare, prejudiciabilă pentru fosta Administraţie de la Washington.

Ştirea se găseşte la http://www.nytimes.com/2009/09/19/world/19intel.html?_r=1&src=twt&twt=nytimes

Scrisoarea este reprodusă în format pdf la http://abcnews.go.com/images/Politics/Letter%20to%20President%20Obama%20from%20Former%20DCIs%20and%20DCIAs.pdf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare