vineri, 2 octombrie 2009

Irak, Iran şi "minciunile nobile" marca "Leo Strauss" - Partea I

Imediat după 9/11, neoconservatorii au lansat un concert propagandistic pe scară largă, pentru a impune invazia în Irak. Temele ce urmau să legitimeze aventura lui Perle, Wolfowitz & Co. se refereau la certa deţinere, de către Saddam Hussein, a unor largi cantităţi de arme de distrugere în masă, precum şi la legăturile la lumina zilei ale Irakului cu Al-Qaeda. Nici până în urmă cu un minut (am verificat atent pe internet), în Irak nu se găsise vreun şurub de la pretinsele arme de distrugere în masă sau vreo dovadă a cooperării dintre Saddam şi Osama.

"Minciuni nobile". Aşa le numea Leo Strauss (foto dreapta), ideologul neoficial al şi mai neoconilor americani. Nimeni n-a plătit pentru ele, după ce păcăleala irakiană a ieşit la suprafaţă. Un tip de caracterul lui Colin Powell - prea puţin convins de autenticitatea acuzelor folosite de neoconi la adresa Irakului - a acceptat să se ducă în Consiliul de Securitate ONU, pentru a demonstra că Saddam şi-ar fi tras licenţă de producător şi distribuitor de antrax. În vreme ce îşi etala talentul de actor chiar bunicel, Powell ştia că asta avea să fie ultima lui performanţă politică şi că nici măcar nepoţii nu-l vor mai crede atunci când va încerca să-i convingă de existenţa lui Moş Crăciun.

Acum a venit la rând Iranul, chiar dacă în Biroul Oval nu mai zace marioneta numită GW Bush. Acelaşi cor de mincinoşi neoconici, care anunţă lunar că peste alte două luni Ahmadinejad va deveni fericitul posesor al unor arme atomice. Coriştii se roagă, în fiecare noapte, nu să se adeverească pronosticurile lor bete, ci să-l ţină Dumnezeu pe Ahmadinejad şi negările lui holocaustice; fără ele, propaganda lor ar deveni mai slabă decât aia pe care o exersa Ceauşescu, când vorbea despre creşterea nivelului de trai în România, prin '88-'89.

Şi iese zilele trecute Obama, flancat de valeţii lui de bază, Sarkozy şi Gordon Brown, zicând că, "de mai mulţi ani", serviciile secrete americane ştiau de existenţa unei instalaţii secrete subterane din Iran, arondată la industria nucleară a lui Ahmadinejad :))))))))))). Băi, Obama, bagă-ţi un pumn în gură, că te faci de râs! Dacă Dick Cheney şi Richard Perle ar fi ştiut aşa ceva la vremea lor, în secunda următoare o vărsau la toată presa lor sugătoare, invazia Irakului ar fi trecut pe planul doi, şi am fi asistat la raiduri chirurgicale ale aviatorilor americano-israelieni peste plaiurile iraniene.

În realitate - şi am serioase motive să cred asta -, recentul schimb de cadouri Obama - Medvedev s-a lăsat din partea rusului şi cu dezvăluirea existenţei instalaţiei de la Qom. Că doar e făcută cu asistenţa lor tehnică. După care, Medvedev, fericit că i-au luat americanii scutul anti-rachetă din peisaj, le-a spus iranienilor să se toarne singuri la Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA) despre Qom, iar pe 1 octombrie să nu cumva să-i pună dracu' să nu se ducă la negocierile cu Solana şi americanii. În felul acesta, Obama şi-a mai dres ceva din imagine în faţa fracţiunii de public american dornică de bombe peste Iran, a arătat că are musculatură de Impărat planetar care somează un popor mic, iar acel popor e atât de tâmpit încât se conformează imediat. Şi, realmente, Ahmadinejad, băiat serios, s-a conformat, având grijă, totodată, să mai şi umble la imaginea fabricată pentru iranianul de la Teheran care nu l-a votat, dând nişte interviuri anti-semite pe la CNN şi ABC, de se luau Larry King şi Katie Couric cu mâinile de cap.
Iată şi un clip în care Christiane Amanpour îl ia la întrebări pe negociatorul-şef al Iranului, după prima zi de negocieri.


Povestea, aşa cum ne-o spun oficialii americani, e la http://www.huffingtonpost.com/2009/09/25/obama-iran-has-secret-nuc_n_299556.html

2 comentarii:

  1. Hm. Parca nu-mi vine a crede ce zici tu. Mi-e evident ca cine striga hotii nu mai e crezut pe urma. Dar mi-e clar si ca Iranul nu e usa de biserica. Iar daca e cum zici, si rusii ii protejeaza mai departe pe iranieni, n-avem a ne teme de un conflict in zona prea curand. De fapt problema americanilor acolo e ca le-a disparut echilibrul venit din disputa Iran-Irak pe care au stimulat-o atata vreme. Acum Iranul e cu atat mai puternic cu cat americanii sunt tot mai urati pentru politica din Irak si nu mai e nici un stat care sa-i tina ocupati pe la granite.

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am pretentia ca am neaparat dreptate. Iranul evident ca nu e usa de biserica. E un stat care - dincolo de ce se intampla in interiorl lui - tinde sa devina hegemon in zona pe cheltuiala Israelului. Deja iranienii sunt puternic implantati in Irak, langa rudele lor siite aduse la putere de americani. Si pentru ca a venit vorba de Israel, urmareste partea a 3-a pe care cred ca o voi posta luni. Multumesc frumos pentru comentariul pertinent :)

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare