duminică, 4 octombrie 2009

Iran, Irak şi "minciunile nobile" marca "Leo Strauss" - Partea a 5-a

Şi a venit momentul să vorbim despre Iran. Emisiunea de azi a lui Fareed Zakaria pe CNN a cuprins un segment destinat Iranului, cu trei invitaţi, printre care şi Reuel Marc Gerecht, prezentat de Fareed drept un "fiery neoconservative". Are dreptate. Gerecht, ex-analist la CIA, este autorul studiului "Iran: Fundamentalism and Reform", publicat, în anul 2000, în Biblia Neoconilor intitulată "Present Dangers. Crisis and Opportunity in American Foreign and Defense Policy."

1. Ce ştim despre ceea ce se petrece în interiorul Iranului? Aproape nimic. Una din temele emisiunii lui Fareed a fost "Who's running Iran?". Trei nume grele din studiou, plus Fareed - cu toţii, oameni citiţi, informaţi, bărbieriţi (mai puţin doi dintre ei) şi spălaţi - n-au făcut altceva decât să speculeze, rostind, fiecare, propria lui versiune. Deci, am rugămintea să nu mai aud pretenţii de adevăr absolut cu privire la situaţia din Iran, de la amatorii de pe Facebook şi Twitter, doar pentru simplul motiv că au văzut imagini pe celular, de la mitingurile anti-Ahmadinejad.
2. Iranul are mari rezerve de gaze şi petrol. Curios, dar, în emisiunea lui Fareed, cele două resurse neregenerabile n-au fost menţionate. Prea multă reţinere, pudoare şi ipocrizie cu privire la două elemente fundamentale ale politicii externe de la Teheran, din partea unor oameni ai căror concetăţeni stau, deocamdată, cu limba scoasă şi mâna întinsă la Orientul Islamic, până când un anglo-saxon perseverent va inventa motorul propulsat pe bază de aer sau apă.

3. Pe lângă petrol şi gaze, Iranul mai utilizează, tot ca instrumente de politică externă, două resurse extrem de Re-generabile: Hezbollah şi Hamas, care calcă pe nervi Israelul mai tare decât holocausto-scepticismul lui Ahmadinejad. Unii cred că Hamas nu e finanţată de Iran, dar nu poţi fi sigur niciodată. A se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Hamas#Funding. În plus, Iranul şi-a creat un ascendent important (şi, totodată, potenţial periculos pentru interesele americane) asupra guvernului şiit de la Bagdad.

4. Iranul vrea o armă atomică. De ce? Pentru exact aceleaşi motive pe care le-au invocat (mai mult sau mai puţin explicit) de-a lungul timpului şi ceilalţi pretendenţi (legitimi sau nu) la statutul de putere nucleară: prestigiu, respect, descurajarea agresiunilor externe. Deci, tot o pârghie de politică externă. Nenorocirea e că, dacă Iranul va reuşi să-şi împlinească visul armei absolute, următorii doritori de a se înscrie pe listă vor fi Egiptul, Arabia Saudită şi Turcia. Ceea ce ar însemna o fâşie planetară nucleară ce începe la Cairo şi Istanbul, şi se încheie la Beijing, acoperind Peninsula Arabică, Iranul, Pakistanul şi India. Total inacceptabil.

5. Elementele evocate la pct.1 - 4 fac din Iran o problemă mare a Orientului Mijlociu. Cum procedezi în aceste condiţii? Bombardezi Iranul, aşa cum recomandă nişte băieţi cu studii la Harvard, dar care - ca şi în cazul Irakului - sunt total incapabili să gândească dincolo de secvenţa finală a distrugerii infrastructurii militare şi economice iraniene. Ceilalţi ("appeaser"-ii, cum sunt alintaţi de isteţii din prima categorie, în amintirea franco-britanicilor care i-au făcut concesii extreme lui Hitler) ar vrea să negocieze cu Iranul. Dar, după cum reiese din dificultăţile relevate la pct.1, nu prea ştiu cu cine să o facă, deoarece nu-i pot determina pe deţinătorii puterii reale de la Teheran. Apoi, când după o serie de eforturi intense şi secrete, Obama reuşeşte să-i mai calmeze puţin pe islamicii nervoşi, unul dintre "moderaţii" lor trânteşte o declaraţie atât de şocantă, încât neoconservatorii încep să aplaude pe ascuns în redacţia lui Weekly Standard.

6. Peste 60% din populaţia Iranului este alcătuită din tineri sub 28 de ani. Un potenţial demografic uriaş care o poate lua spre două direcţii: fundamentalism islamic distructiv, masiv inoculat de puterea religioasă de la Teheran, sau adoptarea unor valori împărtăşite de restul lumii, sub influenţa decisivă a internetului. Revenind la soluţia "să-i bombardăm!", Gerecht şi-a afirmat în emisiunea lui Fareed convingerea că o agresiune americano-israeliană împotriva Iranului ar determina întoarcerea populaţiei împotriva liderilor lor islamo-fascişti. Mai ţine cineva minte cum TOATĂ populaţia Belgradului şi liderul opoziţiei, Vuk Draşkovici, s-au solidarizat cu Milosevici, atunci când NATO a început să bombardeze capitala Serbiei? Şi vorbim, în acest caz, de europeni obişnuiţi să raţioneze critic şi să opereze cu relativisme, nu de iranienii al căror mindset e marcat preponderent de patimă şi absenţa nuanţelor.

7. Iranul are prieteni buni la Moscova şi Beijing. Sensibilizarea Rusiei şi Chinei de către SUA este de natură să conducă la o modificare de atitudine la Teheran. Ceea ce se pare că s-a întâmplat deja, urmând să fac mai multe precizări pe această temă în Partea a 6-a.
Legat de pct.1, recomand lectura unui articol scris de expertul în problemele Orientului Mijlociu, Juan Cole, sub titlul "The top ten things you didn't know about Iran", la http://www.salon.com/opinion/feature/2009/10/01/cole/. Unele idei cuprinse în text sunt discutabile după părerea mea, dar fiecare e liber să le judece singur.

Clipul cu panelul despre Iran, din emisiunea lui Fareed Zakaria se poate accesa la http://edition.cnn.com/CNN/Programs/fareed.zakaria.gps/
Caricatura absolut cretină am preluat-o de la http://www.polianna.com/2005/08/images/iran-next.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare