luni, 23 noiembrie 2009

Ciocu' mai mic în materie de tortură practicată de alţii!

Fareed Zakaria îmi place pentru tot ceea ce expune: eleganţă, gândire briliantă, onestitate intelectuală, cultură politică şi diplomatică - totul, fără ostentaţie şi chiar cu destulă discreţie.

În emisiunea lui de ieri a ţinut însă - în mod inutil - să fie propagandist. Pe fond, era corect să evoce eliberarea din captivitatea abuzivă iraniană a colegului său de la Newsweek, Maziar Bahari. Acesta din urmă se găsea la Teheran în perioada nebuniei post-electorale din iunie, anul acesta, când a fost arestat sub suspiciunea de a fi agent CIA (între noi fie vorba, o acuză cel puţin demodată, fiindcă nu înţeleg cum se mai poate excita azi cineva, într-un stat ermetic de talia Iranului, în legătură cu angajatul - real sau aparent - al unei agenţii cu un statut de incompetenţă bine definit). În acest context, Bahari a fost timp de patru luni oaspetele deloc răsfăţat al sistemului poliţienesc iranian, prilej cu care a beneficiat de o solidă tortură psihică, plus câteva serii de pumni şi şuturi. Iar Bahari mi se pare credibil când povesteşte asta. Hillary Clinton a făcut mari presiuni pentru eliberarea sa într-un moment în care Iranul era simultan împins spre masa tratativelor pe dosarul nuclear, iar demersurile ei au avut, în cele din urmă succes.

Ieri, la Fareed Zakaria GPS, un Maziar Bahari, încă marcat de experienţa recluziunii iraniane, a relatat despre cele petrecute la Teheran, pe un ton moderat şi prudent. Într-unul din segmentele interviului cu şeful lui de la Newsweek, Bahari a afirmat (de asemenea, în mod credibil): "They are masters of psychological torture. They know exactly what to do."

Dacă Fareed şi-ar fi încheiat această primă secţiune a emisiunii cu câteva reflecţii de genul: "Tortura e inumană, ilegală şi neavenită în Iran, ca şi în China, SUA, Pakistan, India sau în orice alt loc din lume, indiferent de motivele reale şi de justificările oficiale", ar fi fost ok, căci s-ar fi înscris în linia deja consacrată de echilibru şi obiectivitate a emisiunii. Dar n-a făcut-o.

Până una alta, Statele Unite şi pseudo-aliaţii lor servili de pe mai multe continente au de dat multe răspunsuri şi explicaţii (inclusiv angajarea răspunderii penale) în materie de practici cel puţin similare celor pe care Bahari le-a simţit pe pielea lui în Iran. Iar Obama şi neamu' lui au uriaşe restanţe la capitolu' ăsta, nemaivorbind de faptul că ceea ce se cheamă Extraordinary Rendition s-ar putea să se mai practice şi în prezent.

Aşa că, dragi americani oripilaţi de Iran şi fascinaţi de expertiza Gărzilor Revoluţionare Iraniene în materie de chinuri psihologice: începeţi să vă rezolvaţi propria voastră problemă legată de torturi, torţionari şi Rule Of Law (de care vi se cam rupe în ultimii ani) acolo, între voi, la Casa Albă, CIA, Departamentul de Justiţie şi Pentagon, după care n-aveţi decât să-i înjuraţi şi pe alţii pentru ceea ce fac. Din fericire (şi o spun realmente cu uşurare), Mazir Bahari n-a trecut nici prin proba waterboarding-ului, şi nici n-a fost decapitat live pe Internet.
Ciocu' ceva mai mic, băieţi!

Un extras din interviul de ieri al lui Bahari se află mai jos.



Informaţii despre Bahari, la http://en.wikipedia.org/wiki/Maziar_Bahari
Fotografia a fost preluată de la http://mrmagazine.files.wordpress.com/2008/09/dsc_0011.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare