duminică, 1 noiembrie 2009

Cuvântări de rămas bun - Partea I

La americani, când un Preşedinte se apropie de final de mandat şi se decide să nu mai fie jucător, el obişnuieşte să lase poporului un mesaj la plecare (Farewell Address), încercând să spună ce n-a putut rosti în perioada mandatului, să avertizeze, să se justifice, să ceară iertare. Uneori, e un veritabil testament politic a cărui menire este aceea de a potenţa valorile constituţionale, obligându-i pe legatarii politici să încerce să n-o ia razna.

Şi pentru că ne găsim într-o perioadă în care Constituţia din România a ajuns o revistă de benzi desenate, cu pagini rupte şi mâzgălite, pe care analfabeţii politici de la noi - jucători sau doar comentatori - mai au puţin şi-o aruncă la gunoi, mă gândeam că o privire spre moştenirea americană în materie n-ar strica. Cu toate că nu sunt un fan al Imperiului cu Stele şi Dungi. Dar momentele de sinceritate ale liderilor lor, chiar pătaţi (la figurat şi, adesea, la propriu, cu sânge), merită o anume atenţie.

În 1796, după două mandate consecutive (deşi Constituţia nu prevedea, la acea dată, o limită pentru funcţia de Preşedinte), George Washington s-a hotărât să iasă din joc şi a lăsat o scrisoare de rămas bun. Pe lângă unele naivităţi, textul conţine o serie de teze valabile (dar nesocotite) până azi.

"The basis of our political systems is the right of the people to make and to alter their Constitutions of Government. But the Constitution which at any time exists, till changed by an explicit and authentic act of the whole people, is sacredly obligatory upon all. The very idea of the power and the right of the people to establish Government presupposes the duty of every individual to obey the established Government." Cam hoaţă ultima frază, dar, mă rog...Martin Luther King n-a citit-o cu atenţie, şi, probabil, nici numeroşii americani vânaţi de Comisia pentru activităţi anti-americane, condusă de McCarthy.

Despre revizuirea Constituţiei, Washington spune: "One method of assault may be to effect, in the forms of the constitution, alterations, which will impair the energy of the system, and thus to undermine what cannot be directly overthrown. In all the changes to which you may be invited, remember that time and habit are at least as necessary to fix the true character of governments, as of other human institutions; that experience is the surest standard, by which to test the real tendency of the existing constitution of a country; that facility in changes, upon the credit of mere hypothesis and opinion, exposes to perpetual change, from the endless variety of hypothesis and opinion." Boc, eşti pe fază?

Asta îmi place cel mai mult: critica partidelor politice, dar altfel decât o gândeşte Traian Băsescu, fiindcă îl include şi pe el: "The alternate domination of one faction over another, sharpened by the spirit of revenge, natural to party dissension, which in different ages and countries has perpetrated the most horrid enormities, is itself a frightful despotism. But this leads at length to a more formal and permanent despotism. The disorders and miseries, which result, gradually incline the minds of men to seek security and repose in the absolute power of an individual; and sooner or later the chief of some prevailing faction, more able or more fortunate than his competitors, turns this disposition to the purposes of his own elevation, on the ruins of Public Liberty."

"Promote, then, as an object of primary importance, institutions for the general diffusion of knowledge. In proportion as the structure of a government gives force to public opinion, it is essential that public opinion should be enlightened." Normal, altminteri chemi lumea să vină ca proasta la referendumuri, fără să ştie ce votează...

Şi acum, dragi neoconservatori, ciuliţi bine clăpăugele: "...nothing is more essential, than that permanent, inveterate antipathies against particular Nations, and passionate attachments for others, should be excluded; and that, in place of them, just and amicable feelings towards all should be cultivated. The Nation, which indulges towards another an habitual hatred, or an habitual fondness, is in some degree a slave. It is a slave to its animosity or to its affection, either of which is sufficient to lead it astray from its duty and its interest. Antipathy in one nation against another disposes each more readily to offer insult and injury, to lay hold of slight causes of umbrage, and to be haughty and intractable, when accidental or trifling occasions of dispute occur. Hence frequent collisions, obstinate, envenomed, and bloody contests." Ahmadinejad e fraier că nu le aruncă citatu' ăsta în faţă...

Ca de obicei, lista de trimiteri la Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/George_Washington;

2 comentarii:

  1. Pai, am nimerit bine dupa o lunga "convalescenta"... doar ca la 1700 toamna nu se inventasera niste chestii spuse acum pana la exasperare: moguli, interese de grup, spaga, reforma, casta, udrea, nu ca asta e nume, parcari, borduri, haos, criza. Asa ca in partea a II-a cel mai bine as vrea sa vad un necrolog, de actualitate, daca se poate. Nu mai avem ce face cu o cuvantare de bun ramas...

    RăspundețiȘtergere
  2. partea a II-a o sa fie cu Eisenhower

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare