joi, 26 noiembrie 2009

Luciditatea unui fost prizonier în Iran

În urmă cu două postări îl evocam pe Maziar Bahari (foto), corespondentul lui Newsweek, care a avut ghinionul să fie arestat timp de 4 luni la Teheran, după care, la insistenţele americane, a fost eliberat viu, nevătămat şi fără experienţe de waterboarding sau altele similare.

Întors acasă, Bahari a trântit azi un articol în Washington Post, cu titlul Why we should still talk with Iran. Renunţând din start la ceea ce ar fi putut fi o firească întrebare retorică, pentru a formula, în schimb, un răspuns afirmativ şi aproape imperativ, nu-mi dau seama dacă Bahari e realmente obiectiv şi lucid în ceea ce susţine (deşi, după experienţa din inchisorile iraniene ar avea toate motivele să fie total inflexibil), sau dacă articolul se înscrie - mai mult sau mai puţin forţat - în comunicarea de tip nou a Casei Albe, raportată la contextul ofensivei diplomatice faţă de Orientul Mijlociu, în general, şi faţă de Iran, în mod special.

"So can the West, especially the United States, have a dialogue with these people? Yes. Because there is no other choice. The West has to negotiate with Iran on the nuclear program and the stability of Iraq and Afghanistan. Not talking to Tehran doesn't work: The hostile rhetoric and actions of the Bush administration against even the reformist government of Mohammad Khatami helped the hard-liners to consolidate power. Only by engaging, even with a more radical regime, can the West force Tehran to measure the costs and benefits of dealing with the outside world."

Bahari identifică trei obiective în această strategie:

1. Eliminarea riscului nuclear iranian.

"First, a nuclear Iran should not be tolerated. Although I believe that Iran will not start attacking other countries the day after it builds the bomb, having the bomb will embolden the Guards to intensify their repression inside the country and regional expansion. The American government should use all of its resources, including President Obama's charm, to persuade allies, especially China and Russia, to work with it to put in place smart sanctions that solely target Iran's nuclear program and do not affect ordinary Iranians."

2. Cooperarea privitoare la Irak şi Afganistan

"At the same time the West has to separate the nuclear negotiations from talks about Iraq and Afghanistan. Tehran understands that insecurity in those countries is damaging to itself as well as to the United States. Iran would love to make its help conditional on a grand bargain with the West that would guarantee the security and survival of the regime and preserve its nuclear program. But the better course would be to use cooperation on those two countries as a confidence-building measure in negotiations."

3. Destinul regimului de la Teheran

"As for the Iranian people, the more immediate victims of the brutal regime, we have to think long-term. Our anger should be sublimated into something more positive. We have been brutalized to think of the world in black and white. Seeing the shades of gray can be our strongest weapon against those who would jail, beat and torture us."

Excelentă şi oarecum neaşteptată concluzia lui Maziar Bahari, într-o ţară unde politica externă şi de securitate naţională a putut fi condusă 8 ani de nişte cretini incapabili să vadă lumea altfel decât în alb şi negru, speriaţi că mâine s-ar putea trezi cu un califat islamic la Washington.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare