vineri, 6 noiembrie 2009

Un an cu "timidul" Obama


În urmă cu un an, Barack Hussein Obama a câştigat mai mult decât alegerile din SUA. Astăzi este, practic, titularul funcţiei de Preşedinte al Planetei. Aşa încât, după un an, pe tot Pământul, unii îl înjură, alţii sunt moderaţi în comentarii, iar destui, probabil, nu prea ştiu ce să zică.

Am selectat câteva opinii ale unor americani care au habar despre ce vorbesc atunci când pun sub lupă 365 de zile de leadership mondial Obama (chiar dacă guvernarea propriu-zisă a început în ianuarie 2009).

1) Regina progresistă care prin superblogul ei a contribuit din plin la victoria Democraţilor din 2008 - mă refer la Arianna Huffington - îi reproşează direct timiditatea guvernării şi racolarea - în plin dezastru economic global - a unei echipe de economişti proveniţi din zgârie-norii de pe Wall Street-ul banditesc, situaţi la mare distanţă de interesele amărâţilor din clasa de mijloc, care s-au trezit aruncaţi în stradă, atât din casele ipotecate, cât şi din slujbe ce nu mai pot fi susţinute de firmele private. "How did the candidate who told a stadium of supporters in Denver that "the greatest risk we can take is to try the same old politics with the same old players and expect a different result" become the president who has surrounded himself with the same old players trying the same old politics, expecting a different result? How could a president whose North Star as a candidate was that he "would not forget the middle class" choose as his chief economic advisor a man who recently argued against extending unemployment benefits in the middle of the worst economic times since the Great Depression?"


2) Bob Cesca vede, în schimb, jumătatea plină a paharului: "Everything for this president hinges on the promise of change. And, in many ways, he's delivered on that pledge, if you consider "change" to be a presidency both legislatively and stylistically different from Bush.

Privind spre anul II al lui Obama, Cesca scrie:

So what's next? On Tuesday, Arianna wrote about the president's timidity. While I don't necessarily agree considering how, for example, no other president -- including one whose giant mustache is carved into Mt. Rushmore -- has ever gotten this far in terms of reforming health care, she's absolutely right in terms of style. Perhaps the White House would be better served by simply bragging more. Take these achievements and really amplify them. The administration has a respectable syllabus of accomplishments, so why not get loud? Let fly. This isn't difficult to do, especially given the president's oratory skills. Ultimately, this could serve to further antagonize the right, driving them deeper into political irrelevance; it could also mobilize the left, possibly disarming some of the "not good enough" criticisms; and it could remind independents why they voted in record numbers for Barack Obama one year ago today." Deci, tot reţinerea în guvernare pare a fi marele cusur.


3) Cam acelaşi diagnostic îl pune şi Robert Borosage: "Barack Obama is a leader of great capacities and great contradictions. Perhaps the measure of his capacities is the magnitude of his contractions. He is a man of exceptional grace. But the grace misleads; this is a politician of intense ambition, discipline and grit. He understands and wields the power of the word. But his soaring oratory misleads, for his temperament is moderate; his predilection is for compromise."

Indecizia, alunecarea spre linia politică mediană, plus alte 6 trăsături definitorii ale guvernării de un an sunt dezvoltate la http://www.huffingtonpost.com/robert-l-borosage/obamas-first-year-it-aint_b_346124.html&cp

4) Raza analitică mai luminoasă vine de la Deepak Chopra care distinge "victoriile invizibile" ale lui Obama, de zona cert obscură a primului său an de mandat prezidenţial, conchizând simplu: "So let's settle back and enjoy the fruits of the most idealistic election since 1932, or if you prefer, 1960. A dose of calm and a little perspective are the right prescription, even if the anxious neurosis of being a leftist is incurable." Scurtul, dar, întotdeauna, interesantul lui eseu de blog este la http://www.huffingtonpost.com/deepak-chopra/obamas-invisible-victorie_b_345535.html&cp

5) Am lăsat la final analiza rece pe care şeful lui STRATFOR, George Friedman, o face cu privire la opţiunile strategice de care dispune Obama în planul relaţiilor internaţionale. Descriind superb geneza şi anatomia marilor imperii, Friedman (în calitate de posesor privat al probabil celor mai preţioase resurse informative şi analitice de pe glob, altele decât cele ale CIA-ului), apreciază că indecizia lui Obama reprezintă cea mai corectă abordare a problemelor Planetei nebune pe care a moştenit-o în 2008. E strategia raţională a căştigării de timp, a expectativei şi a evitării recursului la măsuri extreme, cât timp nu au fost testate şi epuizate în totalitate celelalte modalităţi de acţiune - mai fine, mai puţin riscante, persuasive şi doar uşor agresive. Şi care nu fac victime omeneşti.

Şi totuşi, nici aceste variante "soft" nu garantează absenţa, în viitor, a războiului: "Letting events flow until they can no longer be tolerated is the essence of American grand strategy, a path Obama is following faithfully. It should always be remembered that this long-standing American policy has frequently culminated in war, as with Wilson, Roosevelt, Truman, Johnson and Bush." Articolul de gheaţă al lui Friedman se găseşte la http://www.stratfor.com/weekly/20091102_obama_and_us_strategy_buying_time?utm_source=GWeekly&utm_medium=email&utm_campaign=091102&utm_content=GIRtitle This report is republished with permission of STRATFOR

Dacă după parcurgerea acestor analize, argumente şi pronosticuri mai aveţi resurse de timp liber, încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi arătat ultimul an fără Obama.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare