marți, 22 decembrie 2009

Iraniana în şahul nuclear


Puterea imperială americană în Orient se întemeiază pe nişte prejudecăţi contrazise de realitate.

Prejudecata nr.1: Talibanii sunt nişte retardaţi din Evul Mediu. Armata SUA e cea mai puternică forţa militară din istorie şi nu poate fi învinsă.
Realitatea: Retardaţii ţin de 8 ani în şah armata SUA, iar prezenţa americană în Afganistan se prelungeşte pe termen nelimitat.

Prejudecata nr.2: "Pe iranieni îi rezolvăm la orice oră şi îi bombardăm înapoi în epoca de piatră." (citat imaginar, dar foarte concordant cu aroganţa militară americană)
Realitatea: "Iran has axes of its own, and may not wait for the U.S. axe to fall." (citat din analiza lui George Friedman, şeful lui STRATFOR, intitulată "The Iranian Incursion in Context", din 21 decembrie 2009).

Acum o săptămână, Iranul a simţit nevoia să iasă militar din propriile frontiere, expediind nişte soldaţi în Irak, care au înfipt un steag iranian pe o sondă de pe un teren petrolifer bogat, situat în zona de graniţă dintre cele două state. Fără împuşcături sau alte acte violente. Doar aşa, de-ai dracu'. Până când guvernul de la Bagdad şi protectorii americani au reuşit să înţeleagă ce se întâmplă, tupeiştii soldaţi iranieni s-au întors acasă. Ştirea e pe http://www.huffingtonpost.com/2009/12/18/iranian-troops-seize-iraq_n_397054.html

După eveniment, am glumit şi am scris pe Facebook că iranienii (probabil în conivenţă cu fraţii lor şiiţi din guvernul irakian) au dorit să schimbe agenda internaţională care tot nu-i lăsa să scape din perimetrul dosarului nuclear, dând astfel naştere unei probleme noi pentru Washington şi restul lumii, sub forma: "Băi, băieţi, vedeţi că noi ştim să ne şi mişcăm natural!". Nu mai spun că incursiunea militară obraznică şi abia sesizată de media globală a ridicat simţitor preţul la uleiul din pământ.

Fără să glumească nicio secundă, George Friedman vede în gestul ofensiv al Teheranului două avertismente periculoase: "The first was that Iran might not wait for Washington to consider all possible scenarios. The second was that the Iranians know how to raise oil prices. And with that lesson, they reminded the Americans that the Iranians have a degree of control over the economic recovery in the United States."

Friedman crede că Iranul n-are chef să aştepte sancţiunile americane sau bombardamentele israeliene, iar mica distracţie din zona de frontieră cu Irakul reprezintă semnul unei predispoziţii pentru acţiuni preventive. Trei scenarii de groază se conturează pe linia acestei predispoziţii:

"1. Interdicting the flow of oil through the Strait of Hormuz and Persian Gulf through the use of mines and anti-ship missiles. This would result in a dramatic increase in world oil prices on the Iranian attempt alone and could keep them high if Tehran’s efforts succeeded. The impact on the global economy would be substantial.

2. Causing massive destabilization in Iraq. The Iranians retain allies and agents in Iraq, which has been experiencing increased violence and destabilization over the past months. As the violence increases and the Americans leave, a close relationship with Iran might be increasingly attractive to Iraqi troops. Given the deployment of American troops, direct attacks in Iraq by Iranian forces are not out of the question. Even if ultimately repulsed, such Iranian incursions could further destabilize Iraq. This would force the Obama administration to reconsider the U.S. withdrawal timetable, potentially affecting Afghanistan.

3. Use Hezbollah to initiate a conflict with Israel, and as a global tool for terrorist attacks on American and allied targets. Hezbollah is far more sophisticated and effective than al Qaeda was at its height, and would be a formidable threat should Iran choose — and Hezbollah agree — to play this role."

Friedman nu e cel mai genial om de pe planetă. La ora la care şeful lui STRATFOR şi-a publicat articolul, Obama avea deja pe birou analiza furnizată de propriile sale servicii de informaţii. Şi sunt gata să pariez că era extrem de asemănătoare cu cea realizată de Friedman.

O a treia prejudecată americană, în continuarea celor de la început, ar fi aceea că liderii de la Teheran sunt la fel de fraieri ca şi Sadam Hussein, aşa încât Iranul va putea fi terminat la fel de repede ca şi Irakul. Consideraţiile lui Friedman cred că infirmă însă o astfel de prejudecată. S-ar putea să ne trezim că cine ştie ce anonimi din structurile diplomatice şi de securitate naţională iraniene sunt (dincolo de prostiile multe care le umblă prin cap) nişte inteligenţi jucători de şah pe tabla Orientului şi nu numai. Şi că au inventat "Apărarea iraniană." Sau, mai scurt, "Iraniana"...

"This report is republished with permission of STRATFOR"
Schema unui posibil atac american asupra Iranului este preluată de la http://globalhoax.com/blog/media/1/20060402-wiran02cbig.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare