duminică, 13 decembrie 2009

Caruselul nebun al războinicului Obama

Scriam cu câteva luni în urmă despre predilecţia lui Barack Obama pentru mesajele politice alternative "Stânga - Dreapta", într-un efort (disperat sau calculat - încă nu-mi dau seama) de a face fericită pe toată lumea. Devierea de la cele promise, în campania de acum un an, votanţilor săi liberali-radicali este însă tot mai pronunţată, aşa încât, zilele trecute, după rostirea cuvântării la primirea Nobelului pentru Dinamită (adio, Pace!), falanga neoconservatoare mai avea puţin şi îi decerna lui Obama Premiul Norman Podhoretz pentru lupta cu islamo-fascismul.

De vină sunt o serie de formulări şi idei cuprinse în discursul de la Oslo, pe care astăzi, cineva invitat la Fareed Zakaria GPS, l-a calificat drept întemeietor al veritabilei Doctrine Obama. O cuvântare menită să anuleze Discursul de la Cairo din prima jumătate a anului, adresat lumii arabe şi nu numai, despre care mulţi au avut naivitatea să creadă că ar reprezenta adevărata marcă de politică internaţională a noii Administraţii de la Washington.

1) Primul motiv pentru care neoconservatorii au devenit brusc plini de mândrie fiindcă au un preşedinte ca Obama îl reprezintă expresia din discurs "Still, we are at war." După ce, în urmă cu zece luni, de la Casa Albă plecase indicaţia preţioasă către toate compartimentele de comunicare ale Administraţiei, de a înlocui "war" cu "struggle", "effort" sau, eventual, "cheeseburger", asistăm acum la revenirea termenului introdus de GW Bush în chiar începutul doctrinei de securitate naţională a Statelor Unite: "America is at war." http://www.users.cloud9.net/~bradmcc/GO/Flagged.html

2) Al doilea motiv îl constituie recunoaşterea "Răului" existent pe glob, tema favorită a nebuniei maniheiste de care neoconservatorii şi Bush nu pot scăpa. Pronunţând cuvintele "For make no mistake: evil does exist in the world", Obama şi-a dat foc la toată valiza lui liberală, provocând valuri de plăcere inclusiv la Tel Aviv.

3) După ce l-a plagiat bine pe Bush, Obama s-a lansat într-o analiză subtilă, dar inutilă şi fumată demult, a războiului, privit ca realitate politică, încercând, de astă dată, să facă puţin pe placul propriei lui tabere, destul de sensibilă la justificări inteligent argumentate. Apare, în acest context, conceptul ambiguu de "just war". De fapt, nimic nou, fiindcă e un termen potrivit atât pentru Ştefan cel Mare, cât şi pentru România lui Ion Antonescu sau Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei.

"War, in one form or another, appeared with the first man. At the dawn of history, its morality was not questioned; it was simply a fact, like drought or disease - the manner in which tribes and then civilizations sought power and settled their differences. Over time, as codes of law sought to control violence within groups, so did philosophers, clerics, and statesmen seek to regulate the destructive power of war. The concept of a "just war" emerged, suggesting that war is justified only when it meets certain preconditions: if it is waged as a last resort or in self-defense; if the forced used is proportional, and if, whenever possible, civilians are spared from violence."

4) Într-un punct esenţial a fost totuşi onest, atunci când a afirmat că "I do not bring with me today a definitive solution to the problems of war. [...] We must begin by acknowledging the hard truth that we will not eradicate violent conflict in our lifetimes." Undeva, în iad, Leo Troţki cred că n-a fost tocmai decepţionat.

5) După care a urmat o nouă apropiere fără echivoc de filozofia neoconservatorismului, încununată de menţionarea lui Hitler alături de Al-Qaeda: "A non-violent movement could not have halted Hitler's armies. Negotiations cannot convince al Qaeda's leaders to lay down their arms. To say that force is sometimes necessary is not a call to cynicism - it is a recognition of history; the imperfections of man and the limits of reason." Evident, evocarea lui Hitler a fost menită să-i facă totodată atenţi pe băieţii de la Teheran.

6) Şi, din nou, un viraj de onestitate nespecifică lui Bush şi neoconilor: "Whatever mistakes we have made, the plain fact is this: the United States of America has helped underwrite global security for more than six decades with the blood of our citizens and the strength of our arms." E o performanţă să recunoşti existenţa greşelilor Americii din perioada postbelică şi până azi!

7) Caruselul valorilor politice pentru toate anotimpurile a continuat cu ipocrizia "We have borne this burden not because we seek to impose our will. We have done so out of enlightened self-interest - because we seek a better future for our children and grandchildren, and we believe that their lives will be better if other peoples' children and grandchildren can live in freedom and prosperity." Totuşi, Obama s-a abţinut să vorbească despre nation building şi despre rolul pedagogic al Americii în tufişurile lumii mai mult sau mai puţin civilizate.

8) O nouă privire spre liberalii săi umani şi emoţionali l-a determinat să afirme "So yes, the instruments of war do have a role to play in preserving the peace. And yet this truth must coexist with another - that no matter how justified, war promises human tragedy. The soldier's courage and sacrifice is full of glory, expressing devotion to country, to cause and to comrades in arms. But war itself is never glorious, and we must never trumpet it as such. So part of our challenge is reconciling these two seemingly irreconcilable truths - that war is sometimes necessary, and war is at some level an expression of human feelings."

9) La final, încă un moment de pus cenuşă în cap, la care sunt surprins cât de insensibili au rămas neoconservatorii în comentariile lor: "Furthermore, America cannot insist that others follow the rules of the road if we refuse to follow them ourselves. For when we don't, our action can appear arbitrary, and undercut the legitimacy of future intervention - no matter how justified. This becomes particularly important when the purpose of military action extends beyond self defense or the defense of one nation against an aggressor."

10) Ultima idee a discursului a reluat - mai fin, ce-i drept - ideea stalinistă a lui Bush, conform căreia "cine nu e cu noi, e împotriva noastră!", în cuvintele "That is why all responsible nations must embrace the role that militaries with a clear mandate can play to keep the peace." Cine nu e naţiune responsabilă, o să dea de dracu'!

Trăgând linie, am asistat la o remarcabilă performanţă de contorsionism politic, din care însă nu ştiu ce-or fi înţeles analiştii lui Al-Qaeda, ascunşi în cine ştie ce peşteri, dar cu acces la internet. Deoarece, în conştiinţa lui Bin-Laden, a altor lideri terorişti de pe glob şi, mai ales, a băieţilor care se îmbracă în dinamita lui Nobel cu scopul de a arunca în aer autobuze, discoteci şi pieţe publice, toate nuanţele nebuneşti din discursul lui Obama nu valorează doi bani. Sper, totuşi, că Ahmadinejad, Khamenei şi eşalonul nr.1 al Gărzilor Revoluţionare au ascultat cuvântarea de la Oslo, ca să realizeze la ce se expun dacă mai fac pe proştii în tratativele pe problema nucleară.

Liberalii de la Washington sunt şi ei mulţumiţi de cele auzite de la Obama, dar, în viziunea lui Glenn Greenwald, aşa ceva n-ar fi tocmai de dorit: "But that's the real danger. Obama puts a pretty, intellectual, liberal face on some ugly and decidedly illiberal polices. Just as George Bush's Christian-based moralizing let conservatives feel good about America regardless of what it does, Obama's complex and elegiac rhetoric lets many liberals do the same. To red state Republicans, war and its accompanying instruments (secrecy, executive power, indefinite detention) felt so good and right when justified by swaggering, unapologetic toughness and divinely-mandated purpose; to blue state Democrats, all of that feels just as good when justified by academic meditations on "just war" doctrine and when accompanied by poetic expressions of sorrow and reluctance. When you combine the two rhetorical approaches, what you get is what you saw yesterday: a bipartisan embrace of the same policies and ideologies among people with supposedly irreconcilable views of the world." Pentru cine nu a reţinut, Greenwald este unul dintre cei mai lucizi şi critici suporteri ai lui Barack Obama.

Discursul de la Oslo este la http://www.msnbc.msn.com/id/34360743/ns/politics-white_house//

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare