vineri, 22 ianuarie 2010

Din când în când, America e condusă de Anthony Kennedy

Desigur, nu zilnic, fiindcă s-ar suprapune cu programul de lucru al Casei Albe. Dar, de câteva ori pe an, în cazuri de contencios constituţional, Kennedy îşi exprimă convingerile într-o mod care provoacă uneori deplasări masive ale faliilor din politica americană.

Pentru cine nu ştie: Anthony Kennedy e unul din cei 9 judecători ai Curţii Supreme din Statele Unite. Actualmente, compoziţia ideologică a Curţii e următoarea: 4 conservatori (Roberts - preşedintele instanţei supreme, Scalia, Thomas, Alito), 4 liberali (Stevens, Ginsburg, Breyer, Sotomayor) şi un centrist - Anthony Kennedy. Lipsa unei dependenţe ideologice absolute face din Kennedy purtătorul unui vot flotant ideal în dezbaterile Curţii, pe cazurile cu implicaţii politice masive.

Cel mai târziu din 1954 (adică, de la decizia Brown v. Board of Education, prin care fusese constatată neconstituţionalitatea legislaţiei de segrare rasială) şi până azi, Curtea Supremă a servit drept vehicul de avarie pentru toate temele politice pe care societatea americană nu le putea tranşa prin recursul la celelalte instituţii fundamentale ale statului. Ori de câte ori Stânga a simţit că un anumit punct de pe agenda sa nu putea fi promovat prin Congres (de pildă, recunoaşterea dreptului la avort sau la desacralizarea simbolurilor naţionale), misiunea era preluată de judecătorii liberali (şi, eventual, centrişti) ai Curţii, în forma unei decizii de contencios constituţional care, practic, adăuga la legea fundamentală, fără să fi fost nevoie de parcursul anevoios al adoptării unui amendament la Constituţie.

Astăzi, mai mult ca oricând, Curtea Supremă (ca, de altfel, şi instanţele federale inferioare) reprezintă o culme a politizării actului de justiţie constituţională şi un instrument prin care nu numai stânga liberală, dar şi dreapta conservatoare reuşesc să dicteze politic.

Cum s-a întămplat şi ieri când, pe fondul ameninţării tot mai ridicate de a le fi nesocotite interesele speciale, corporaţiile au primit dreptul de a contribui nelimitat la campaniile electorale ale candidaţilor lor favoriţi, de la funcţia de Preşedinte al Statelor Unite în jos. Temeiul de drept al deciziei pronunţate de Curtea Supremă cu scorul de 5-4 l-a reprezentat Primul Amendament la Constituţie, care consacră dreptul la liberă exprimare. Speţa a intrat în istorie sub denumirea Citizens United v. Federal Election Commission, iar o prezentare sintetică a problematicii şi argumentelor cauzei a fost deja postată pe Wikipedia, la http://en.wikipedia.org/wiki/Citizens_United_v._Federal_Election_Commission

După ce, în alte ocazii, Anthony Kennedy a primit înjurături graţioase din partea presei de Dreapta, pentru opiniile sale pro-avort sau pro-gay, ieri, votul său a glisat spre cele exprimate de cei patru colegi conservatori. Totodată, Kennedy a avut privilegiul de a redacta decizia majoritară.

Evident, chiar dacă ar fi votat alături de cei 4 judecători liberali, titlul postării ar fi fost acelaşi, întrucât, a le fi interzis corporaţiilor ceea ce vor putea face de acum înainte, l-ar fi făcut pe Kennedy mult mai tare decât Obama, în orele de program ale acestuia din urmă...

O fişă aproape completă despre Kennedy şi opiniile pe care le-a exprimat în cadrul deliberărilor Curţii poate fi accesată la http://en.wikipedia.org/wiki/Anthony_Kennedy

Fotografia a fost preluată de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare