sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Liber la cumpărat Preşedinţi: Citizens United v. Federal Election Commission - Partea I

Pe scurt: în urmă cu trei zile, Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat neconstituţionale acele reglementări privitoare la finanţarea campaniilor electorale, prin care se interziceau corporaţiilor şi sindicatelor să-şi folosească fondurile pentru sprijinirea unor candidaţi în alegeri.

Decizia s-a pronunţat cu o majoritate de 5 la 4 voturi, iar speţa poartă denumirea Citizens United v. Federal Election Commission.




Fişierul ei, existent de două zile la
http://en.wikipedia.org/wiki/Citizens_United_v._Federal_Election_Commission se îmbogăţeşte cu noi precizări şi link-uri, pe măsură ce comentariile juriştilor şi politicienilor americani se multiplică.

Tema e extrem de interesantă, întrucât fundamentul deciziei îl reprezintă Primul Amendament la Constituţia Statelor Unite, adică textul de principiu ce consacră la ei dreptul la liberă exprimare. Pentru că libertatea de exprimare trebuie să ne preocupe indiferent de locul în care trăim pe planetă, subiectul merită atenţie, în special datorită particularităţii dreptului constituţional american care subsumează folosirea contribuţiilor financiare în alegeri unei subdiviziuni a libertăţii de exprimare, şi anume instituţiei juridice denumită Political Speech. La ei, "banii reprezintă exprimare", oricât de ciudat ar suna...

Până la momentul unei analize de profunzime, menită să reliefeze argumentele cuprinse în opinia majoritară, în opiniile concurente şi în cele două opinii mixte (concurent-separate), merită să insistăm asupra motivaţiilor generale - de ordin juridic şi, totodată, extrajuridic - ale speţei.

Cu toate că Obama şi falanga media liberală au anatemizat rapid decizia, în esenţă, pentru faptul că ar permite celor mai puternice corporaţii să-şi pună Preşedintele la Casa Albă şi oamenii în Congres, există cel puţin o voce liberală - Glenn Greenwald - care a înţeles să introducă nuanţe în comentariul asupra hotărârii Curţii. Aşa cum precizam mai sus, fundamental în cadrul deciziei este faptul că s-a dat glas Primului Amendament. Or, invocarea, ca temei juridic, a libertăţii de exprimare declanşează imediat predispoziţia liberalilor pentru analize ce trec dincolo de constrângerile partizanatului politic. Aşa, de exemplu, demersul lui Citizens United (căreia Curtea i-a dat dreptat) a fost susţinut de ACLU (American Civil Liberties Union), vârful de lance al progresiştilor americani în sfera protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Glenn Greenwald recunoaşte că este ambivalent în privinţa soluţiei pe care judecătorii conservatori au înţeles s-o impună. Mai jos sunt câteva din ideile lui:

1) Când se constată că o lege este neconstituţională, nu mai contează efectele pozitive pe care reglementarea respectivă le producea ori era menită să le producă în societate. Constituţionalitatea unei legi nu se măsoară întotdeauna şi în mod absolut după un asemenea criteriu. În legătură cu acest argument, Greenwald procedează cu obiectivitate, referindu-se la legislaţia şi practicile Administraţiei Bush, de combatere a terorismului. Oricât de benefic ar fi fost scopul acestora, situarea lor în afara Constituţiei nu le poate crea o protecţie juridică. Totuşi, aceasta e o apreciere fără sprijin imediat în jurisprudenţa înaltei lor Curţi, întrucât Patriot Act, de exemplu, n-a fost supusă încă unui test de constituţionalitate în faţa celor nouă judecători supremi, blocându-se doar la unele instanţe inferioare.

2) Cât priveşte efectul deciziei, astfel cum a fost denunţat de Stânga, Greenwald e de părere că răul s-a produs demult. Fie şi pe căi ocolitoare, influenţa diverselor grupuri de interese - susţinută de o considerabilă forţă financiară - pe culoarele puterii de la Washington, reprezintă o realitate de necontestat. Totuşi, eu cred că nu asta e relevant, ci faptul că 5 judecători ai Curţii Supreme au devenit, dintr-o dată, extrem de sensibili la emoţia marilor corporaţii, legată de simpla posibilitate ca, la diferite nivele ale puterii, cineva să încerce (indiferent de şansele reale de succes) o contestare a intereselor şi influenţei lor. Altfel spus, magistraţii sunt dispuşi, în anumite împrejurări, nu doar să joace politic, dar să traseze noi linii de demarcaţie între ceea ce este şi ceea ce nu este constituţional, permiţând sau interzicând conduite, în funcţie de un interes politic precumpănitor. De parcă ar fi o premieră...

3) Greenwald este, totodată sceptic în legătură cu faptul că decizia ar favoriza, în mod special, candidaţii Republicani în alegeri, cât timp sponsorizarea ambelor partide e un fapt incontestabil. Greendwald plusează chiar, susţinând că Democraţii s-au bucurat adesea de un ascendent la capitolul finanţări grele, iar în campania din 2008 Obama l-a depăşit pe McCain, inclusiv la bani primiţi de pe Wall Street.

4) Decizia creează avantaje nu doar pentru instituţiile financiare, companiile petroliere sau cele de armament. Aceeaşi facilitate de finanţare politică neobstaculată profită şi entităţilor fără scop lucrativ, de la ACLU, până la sindicate şi la asociaţii ce militează în favoarea dreptului la avort. Corect. Se va dezvolta o competiţie între toţi aceştia în a-şi impune candidaţii favoriţi, dar cel puţin una dintre diferenţe va fi făcută, cred eu, de întinderea resurselor fiecăruia, de adâncimea sacului cu bani, de insistenţa supra-licitării. Ceva ce, în domeniul preluărilor ostile de pe pieţele de capital, determină escaladarea războiului ofertelor între doi concurenţi, până când preţul pe acţiune oferit acţionarilor ajunge să şocheze, reflectând măsura lăcomiei deopotrivă a cumpărătorilor şi a vânzăzorilor...

Articolul lui Glenn Greenwald, cu update-uri, este la http://www.salon.com/news/opinion/glenn_greenwald/2010/01/22/citizens_united/index.html
Imaginea este împrumutată de la http://1.bp.blogspot.com/_NzP9nkh_LDM/StatCaDTggI/AAAAAAAAE6Q/oZ-Oce5X3bM/s400/campaign-finance-4.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare