luni, 8 februarie 2010

Atac la consilierii lui Obama

Silviu Brucan i-a numit "yesmeni" şi "sicofanţi." Fiecare şef de stat îi are alături, pentru a-i consulta şi a lua decizii pe baza părerilor lor. Cunoscuţi sub denumirea generică de "consilieri prezidenţiali", ei se pot manifesta în feluri diverse: discreţi sau înnebuniţi după publicitate, credincioşi sau trădători în raport cu şeful lor, eficienţi sau comozi, intriganţi sau cooperanţi. Nu de puţine ori, ajung să fie blestemul unui preşedinte: Nixon a simţit-o pe pielea lui, cu Haldemann şi Ehrlichmann.

Întrucât, altfel decât nişte miniştri, nu se găsesc sub controlul şi cenzura parlamentelor, consilierii prezidenţiali poftesc la ceea ce fac şi fac ceea ce poftesc. În funcţie de gradul de dependenţă al preşedintelui faţă de serviciile lor, până şi acesta ajunge să-i scape de sub control.

La Washington, Obama dispune de propria lui falangă de consilieri: Rahm Emanuel, şeful personalului Casei Albe, David Axelrod şi Valerie Jarret, consilierii politici principali, cu atribuţii inclusiv în zona de comunicare, şi Robert Gibbs, secretarul de presă. Prezenţi alături de el din perioada campaniei şi chiar cu mult timp înainte de 2008, cei patru sunt autorii de fapt ai agendei politice prezidenţiale şi coordonatorii acţiunilor de implemementare a acesteia.

Recent, un articol din Financial Times a aşezat cvartetul sub o lupă atentă şi deloc flatantă, punându-le în spinare nu doar contribuţia esenţială la contraperformanţele lui Obama de până acum, dar şi tendinţa de a se afirma ca supra-miniştri şi autori de decizii definitive şi irevocabile.

Consilierii prezidenţiali ai Casei Albe sunt lipsiţi de statut constituţional. Prestaţia lor - valoroasă sau negativă - se decontează pe nota Preşedintelui. Pretenţia lor de a se situa peste secretarii din Cabinet şi şefii agenţiilor guvernamentale (toţi aceştia fiind supuşi confirmării Senatului) naşte cel puţin conflicte de competenţă şi sustragerea de la controlul Congresului; ceea ce - atunci când treburile se nasolesc - reprezintă o altă lovitură în vinclul porţii lui Obama. În fine, mai rămâne de discutat şi problema dacă Obama îi poate domina sau se lasă complet pe mâna lor.

În articol scrie că: "The White House declined to answer questions on whether Mr Obama needed to broaden his circle of advisers. But some supporters say he should find a new chief of staff. Mr Emanuel has hinted that he might not stay in the job very long and is thought to have an eye on running for mayor of Chicago. Others say Mr Obama should bring in fresh blood. They point to Mr Clinton’s decision to recruit David Gergen, a veteran of previous White Houses, when the last Democratic president ran into trouble in 1993. That is credited with helping to steady the Clinton ship, after he too began with an inner circle largely carried over from his campaign."

Înzestrat inclusiv cu cele mai joase arme de luptă politică, Rahm Emanuel (ca să luăm un singur exemplu) are şanse să devină mâine ceea ce Karl Rove a fost pentru GW Bush: consilierul prezidenţial care şi-a transformat şeful în ţintă de tir cu aer comprimat şi în recordman-ul cotelor de joasă popularitate şi job approval.

Articolul, bazat pe multe informaţii din interiorul Casei Albe, este la http://www.ft.com/cms/s/0/b6b4700a-10fb-11df-9a9e-00144feab49a.html?nclick_check=1

Date despre cei patru există la http://en.wikipedia.org/wiki/Rahm_Emanuel, http://en.wikipedia.org/wiki/David_Axelrod, http://en.wikipedia.org/wiki/Valerie_jarret, http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Gibbs

Poza vine de la http://www.zimbio.com/pictures/mRQ-WaZ4F5x/Obama+Holds+News+Conference+Brady+Press+Briefing/LWD36pXP1AH/Rahm+Emanuel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare