luni, 22 februarie 2010

Când le e prea ruşine să te invadeze, creează pretexte

E vorba despre Statele Unite. În Irak, armata americană s-a deplasat numai după ce comandantul suprem şi consilierii săi politici au construit teoria cu armele de distrugere în masă şi pretinsele încercări ale lui Saddam Hussein de a procura oxid de uraniu din Niger. Falsuri absolute, după cum s-a demonstrat abia ulterior.

În materia asta, americanii se găsesc într-o companie selectă. Pentru a invada Polonia, în 1939, Hitler a alcătuit un comando polonez din deţinuţi de drept comun şi a simulat un atac asupra postului de radio din Gleiwitz. Iar sovieticii au intrat în Cehoslovacia (1968) şi Afganistan (1979), după ce le-au ordonat cozilor de topor de care dispuneau în cele două ţări să ceară intervenţia Armatei Roşii. Prea multă falsă pudoare în pregătirea unei agresiuni, în condiţiile în care, ulterior, se lasă oricum cu mult, prea mult sânge...

Pentru invadarea Cubei (care nu s-a mai produs. Deocamdată), americanii au dat dovadă de mult mai multă fantezie. În martie 1962, şefii statelor majore reunite ale forţelor armate americane au elaborat un Memorandum pentru ministrul apărării, Robert McNamara, purtând titlul Justification for US Military Intervention in Cuba. Pe militarii-şefi ai Americii i-a dus mintea la propunerea unor pretexte apte să creeze, la nivelul opiniei publice din SUA şi din lume, temeiul pentru o invazie în ţara vecină pe care o scăpaseră ca fraierii printre degete. La fel cum avea să se întâmple cu Iranul, cincisprezece ani mai târziu. Materialul fusese cerut de unul dintre cei mai puternici oameni de la acea dată din Pentagon, care, în pofida unui grad militar redus, conducea Operaţiunea politico-militară "Mongoose" îndreptată împotriva lui Castro, avusese un trecut spectaculos în Vietnam şi urma să deţină - susţin surse încă insuficient confirmate de documente istorice - rolul principal în organizarea asasinării lui J.F. Kennedy, la Dallas, în toamna lui 1963. Mă refer la Edward G. Lansdale.

Iată câteva mostre de pretexte, la pag. 11 şi următoarele din formatul pdf al documentului, accesibil la http://www.gwu.edu/~nsarchiv/news/20010430/northwoods.pdf :

1. aruncarea în aer a unui vas american în Golful Guantanamo, pentru a da vina pe Cuba;
2. organizarea unor acţiuni teroriste ca din partea comuniştilor cubanezi în Miami şi chiar Washington;
3. doborârea unui avion american de pasageri de către un fals avion militar cubanez.

Toate aceste acţiuni ar fi urmat să fie puse în practică de către CIA şi Pentagon.

Pe document nu se regăseşte nicio rezoluţie a lui McNamara ori a lui Kennedy. Nu rezultă cine a văzut şi cine a ales să nu dea curs propunerilor gândite de militari. Nu ştim nici astăzi din ce cauză SUA a evitat invadarea Cubei, reuşind, în schimb, să cucerească state situate dincolo de oceane şi continente.

Unei super-puteri care trăieşte din invazii nu-i poţi face morală şi n-o poţi trage la niciun tip de răspundere, deoarece disproporţia uriaşă dintre propria sa putere militară şi cea a unei organizaţii internaţionale cu pretenţii de impunere a dreptului internaţional face imposibilă îndeplinirea condiţiei fundamentale de aplicare a sancţiunii legale: dezarmarea şi lipsirea de libertate a agresorului.

Ce putem face, în schimb, este să citim cu atenţie asemenea documente (declasificate în prezent), să le înţelegem esenţa şi să cunoaştem bine contextul istoric în care au fost produse. Şi, poate, în felul acesta, atunci când - să zicem - un avion de pasageri al unei ţări NATO va fi doborât de o rachetă trasă dinspre litoralul iranian al Golfului Persic (Doamne fereşte!), să nu ne repezim să credem că Teheranul (aflat actualmente în vârful listei de agresiuni a Washington-ului) e chiar atât de inconştient încât să le ofere unora ocazia de a-l bombarda înapoi spre epoca de piatră...

Chestia cu doborârea unui avion civil în Golf chiar s-a petrecut. În 1988. Zborul Iran Air 655. Racheta fusese lansată de pe vasul american, purtător de rachete AEGIS, USS Vincennes. Detalii la http://en.wikipedia.org/wiki/Iran_Air_Flight_655

Informaţii despre Ed Lansdale şi Robert McNamara, la http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Lansdale şi http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_McNamara
Operaţiunea Mongoose este detaliată la http://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Mongoose

Imaginea provine de la http://www.iainclaridge.co.uk/blog/wp-content/uploads/1109/cia_manual1.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare