marți, 9 februarie 2010

Cum te securizezi juridic după ce îţi cumperi un Preşedinte?

În campania din 2008, entităţile de pe Wall Street au băgat mai mulţi bani în etatistul Obama, decât în pretinsul iubitor de piaţă liberă, John McCain. În realitate - şi unul, şi celălalt - nişte populişti cu agende totuşi diferite în chestiuni precum politica externă, drepturile homosexualilor şi asigurările de sănătate, dar gata de obedienţă în faţa giganţilor financiari-bancari.

Contribuţia generoasă a celor din Sodoma şi Gomora capitalistă nu a fost dezinteresată. Donaţiile din campania electorală au ţintit două contraprestaţii fireşti, aşteptate din partea celui ce avea să ocupe Casa Albă: 1) obţinerea unui ajutor financiar masiv din partea Statului, pentru a compensa pierderile dezastruoase din 2007-2008; 2) menţinerea Statului în afara jocului pieţei şi abţinerea de la reglementarea sectorului financiar-bancar, indiferent de consecinţele crizei economice. Aparent, un contract sinalagmatic clasic, însă nereglementat, dar în care părţile se pare că au omis să stabilească expres răspunderea contractuală în caz de neexecutare a obligaţiilor asumate.

Obama şi-a îndeplinit o parte din obligaţii: echipa de economişti (consilierii de strategie şi executivii din Cabinet) alcătuită după instrucţiunile Wall Street-ului, cu excluderea oricărui keynesian de tip Krugman, promovarea şi adoptarea lui American Recovery and Reinvestment Act of 2009, plus neinvitarea la extemporale şi anchete penale a băieţilor care expediaseră economia mondială spre Groapa Marianelor.

Dar, printre picături, Obama a început să evoce nevoia reglementărilor, să rostească vorbe de duh, gen "mama voastră de bancheri ordinari!", să antagonizeze cele două mari artere ale societăţii americane - Wall Street şi Main Street - şi s-o arunce la înaintare pe profesoara non-politică Elizabeth Warren, cu al ei vis de înfiinţare a unei agenţii destinată protecţiei consumatorului de produse financiare, adică echivalentul operării meselor de ruletă, de către poliţişti angajaţi pe post de crupieri.

Efectul? Potrivit unui articol din New York Times, “If the president wanted to turn every Democrat on Wall Street into a Republican,” one industry lobbyist said, “he is doing everything right.”

Acesta ar fi efectul politic - reorientarea bancherilor către Republicanii ataşaţi principiilor pieţei, acei Republicani care, altfel decât populiştii greţoşi ai lui Sarah Palin, nu obişnuiesc să demonizeze Wall Street-ul şi nu pun sub semnul întrebării (la nicio Tea Party Convention sau la vreo altă orgie demagogică) raportul real de forţe ce trebuie să se menţină în societatea americană, din perspectiva relaţiei capital - muncă. "The only thing more absurd than the Democrats' pretending to be the Populist Party of the People is the Republican Party's doing so", scrie Glenn Greenwald.

Dar recenta înlăturare a ultimului obstacol legal din calea finanţărilor electorale nelimitate (decizia Curţii Supreme în Citizens United v. Federal Election Commission) mă determină să cred că, dincolo de costurile politice ale neîndeplinirii obligaţiilor donatarilor faţă de donatori, s-ar putea să asistăm, în viitorul deloc îndepărtat, la încheierea unor veritabile contracte - cu secţiuni de răspundere, penalităţi, prescripţie şi clauză arbitrală -, de exemplu, între Bank of America şi Scott Brown, noua vedetă politică Republicană. Texte contractuale ce vor reglementa remediile juridice de care ar beneficia BofA, în cazul în care Scott Brown s-ar dovedi culpabil în privinţa neexecutării obligaţiilor la care s-a angajat în schimbul prestaţiilor financiare electorale.

Nu le subestimez deloc capacitatea de a tranzacţiona şi capitaliza inclusiv politicul, intenţiile de subordonare a Constituţiei faţă de înţelegerile private, ca şi orice alt reflex al nebuniei politico-juridice americane, încât să refuz să cred în posibilitatea dezvoltării unei noi sub-ramuri a Dreptului Afacerilor, denumită, de pildă, Political Campaign Transactions and Political Donors' Protection.

Vorbesc destul de serios.

Cele de mai sus au fost inspirate de două articole accesibile la http://www.nytimes.com/2010/02/08/us/politics/08lobby.html?hp şi http://www.salon.com/opinion/greenwald/2010/02/08/wall_street/index.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+salon%2Fgreenwald+%28Glenn+Greenwald%29

Imaginea vine de la http://4uc.org/secure/375/7550180/download/images/contract.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare