duminică, 7 februarie 2010

Liber la cumpărat Preşedinţi: Citizens United v. Federal Election Commission - Partea a IV-a

Opinia concurentă reprezintă modalitatea prin intermediul căreia, judecătorii care s-au alăturat opiniei majoritare ţin să-şi exprime un punct de vedere propriu cu privire la motivarea soluţiei cuprinse în decizia majorităţii. În alţi termeni, ei aderă la soluţie, fie pentru că se ghidează după raţiuni juridice diferite, fie pentru că doresc să accentueze anumite aspecte ale soluţiei ori să dezvolte argumentele deciziei majoritare.

În Citizens United v. Federal Election Commission, s-au formulat două opinii concurente. Prima îi aparţine lui John Roberts, preşedintele Curţii Supreme (foto). http://www.law.cornell.edu/supct/html/08-205.ZC.html

Roberts e descris de mulţi specialişti ca un briliant jurist conservator, iar lectura opiniilor pe care le-a scris pare să-i confirme calităţile. Altfel decât celălalt conservator de forţă al Curţii Supreme, Antonin Scalia (a cărui super-clasă juridică rămâne încă să fie egalată), Roberts are un limbaj echilibrat şi prudent în ceea ce afirmă public, nu în ultimul rând datorită constrângerii impuse de funcţia pe care o deţine, astfel încât conservatorismul său se dovedeşte a fi mai digerabil, fără să fie totuşi unul moderat.

În opinia concurentă pe care a redactat-o în speţă, atenţia lui Roberts se concentrează asupra chestiunii privind încălcarea unui precedent de către Curte. Trebuie precizat că, în Citizens United, Curtea Supremă nu s-a limitat să invalideze un text de lege, dar a şi înlăturat o precedentă decizie de a sa, pronunţată în cauza Austin v. Michigan Chamber of Commerce (1990), în care reţinuse (cu 6 voturi contra 3) ideea fundamentală potrivit căreia "corporate wealth can unfairly influence elections." http://en.wikipedia.org/wiki/Austin_v._Michigan_Chamber_of_Commerce

De regulă, o instanţă judecătorească din orice sistem de drept are dreptul să devieze de la practica sa anterioară, în măsura în care, în legătură cu problema juridică ce a format obiectul unei decizii, s-au profilat, ulterior, noi elemente de fapt şi de drept, ce impun reconsiderarea vechii jurisprudenţe, adică, depăşirea precedentului. În unele state, cum e America, condiţiile devierii de la precedent sunt mai rigide, nefăcând totuşi imposibilă o nouă orientare de speţă. La ei, principiul juridic de menţinere a precedentului se numeşte "Stare Decisis".

Preşedintele Curţii Supreme îşi începe opinia cu o critică a poziţiei exprimată de Federal Election Commission în cadrul procesului:
"The Government urges us in this case to uphold a direct prohibition on political speech. It asks us to embrace a theory of the First Amendment that would allow censorship not only of television and radio broadcasts, but of pamphlets, posters, the Internet, and virtually any other medium that corporations and unions might find useful in expressing their views on matters of public concern. Its theory, if accepted, would empower the Government to prohibit newspapers from running editorials or opinion pieces supporting or opposing candidates for office, so long as the newspapers were owned by corporations—as the major ones are. First Amendment rights could be confined to individuals, subverting the vibrant public discourse that is at the foundation of our democracy.
The Court properly rejects that theory, and I join its opinion in full. The
First Amendment protects more than just the individual on a soapbox and the lonely pamphleteer. I write separately to address the important principles of judicial restraint and stare decisis implicated in this case."

Citind o asemenea introducere, ai senzaţia că a fost scrisă de un judecător liberal, nu de unul conservator. Dar asta e altă temă. În orice caz, mi se pare o motivare excelentă - deşi succintă - la care judecătorii liberali ai Curţii vor putea recurge în viitor, în cauze ce ar viza, de pildă, cenzura blogurilor. Ce poate fi mai frumos decât să te întemeiezi pe o motivare liberală formulată de chiar şeful tău provenit din tabăra conservatoare?

Referindu-se la subiectul Stare Decisis, Roberts evocă atăt dimensiunea sa statică, dar şi cea dinamică:

"Fidelity to precedent—the policy of stare decisis —is vital to the proper exercise of the judicial function. “ Stare decisis is the preferred course because it promotes the evenhanded, predictable, and consistent development of legal principles, fosters reliance on judicial decisions, and contributes to the actual and perceived integrity of the judicial process.” Payne v. Tennessee , 501 U. S. 808, 827 (1991) . For these reasons, we have long recognized that departures from precedent are inappropriate in the absence of a “special justification.” Arizona v. Rumsey , 467 U. S. 203, 212 (1984). At the same time, stare decisis is neither an “inexorable command,” Lawrence v. Texas , 539 U. S. 558, 577 (2003) , nor “a mechanical formula of adherence to the latest decision,” Helvering v. Hallock , 309 U. S. 106, 119 (1940) , especially in constitutional cases, see United States v. Scott , 437 U. S. 82, 101 (1978) . If it were, segregation would be legal, minimum wage laws would be unconstitutional, and the Government could wiretap ordinary criminal suspects without first obtaining warrants."

Din nou, argumentarea lui Roberts, culminând cu ultima frază (în care sunt enumerate câteva din cuceririle constituţionale ale Stângii americane), e un veritabil cadou - sub forma unei opinii de referinţă - de care judecătorii liberali nu pot decât să se bucure. Ataşamentul lui Roberts pentru ceea ce reprezintă dinamica jurisprudenţei, ca efect al dezvoltării societăţii este benefic, dar oarecum curios, cât timp juriştii conservatori sunt recunoscuţi pentru "originalismul" şi "textualismul" cu care interpretează Constituţia, refuzând să treacă dincolo de ceea ce îşi imaginează că "au gândit" autorii legii fundamentale americane în sec.18, precum şi de litera textelor Constituţiei pe care o consideră încremenită la momentul adoptării sale, şi nedestinată conturării unor interpretări noi, adecvate evoluţiei Americii din secolele ce au urmat Revoluţiei din 1776.

Totuşi, Roberts e prea inteligent pentru a fi considerat că face concesii colegilor săi de Stânga. El pune în discuţie Stare Decisis din precedentul Austin, în contextul în care simte nevoia regândirii jurisprudenţei din speţă nu datorită apariţiei unui element obiectiv de noutate, ci în scopul de a corecta o interpretare anterioară eronată a Constituţiei: "When considering whether to reexamine a prior erroneous holding, we must balance the importance of having constitutional questions decided against the importance of having them decided right. As Justice Jackson explained, this requires a “sober appraisal of the disadvantages of the innovation as well as those of the questioned case, a weighing of practical effects of one against the other.” [...] In conducting this balancing, we must keep in mind that stare decisis is not an end in itself. It is instead “the means by which we ensure that the law will not merely change erratically, but will develop in a principled and intelligible fashion.” Vasquez v. Hillery , 474 U. S. 254, 265 (1986) . Its greatest purpose is to serve a constitutional ideal—the rule of law. It follows that in the unusual circumstance when fidelity to any particular precedent does more to damage this constitutional ideal than to advance it, we must be more willing to depart from that precedent."

Prin urmare, în 1990, când Curtea s-a pronunţat în speţa Austin, ea ar fi judecat greşit: "First, as the majority explains, that decision was an “aberration” insofar as it departed from the robust protections we had granted political speech in our earlier cases. Ante , at 39; see also Buckley , supra ; First Nat. Bank of Boston v. Bellotti , 435 U. S. 765 (1978) . Austin undermined the careful line that Buckley drew to distinguish limits on contributions to candidates from limits on independent expenditures on speech." [...] To the extent that the Government’s case for reaffirming Austin depends on radically reconceptualizing its reasoning, that argument is at odds with itself. Stare decisis is a doctrine of preservation, not transformation. It counsels deference to past mistakes, but provides no justification for making new ones. There is therefore no basis for the Court to give precedential sway to reasoning that it has never accepted, simply because that reasoning happens to support a conclusion reached on different grounds that have since been abandoned or discredited.
Doing so would undermine the rule-of-law values that justify stare decisis in the first place. It would effectively license the Court to invent and adopt new principles of constitutional law solely for the purpose of rationalizing its past errors, without a proper analysis of whether those principles have merit on their own. This approach would allow the Court’s past missteps to spawn future mistakes, undercutting the very rule-of-law values that stare decisis is designed to protect.


Argumentarea nu e deloc rea şi probează ingeniozitatea juridică "marca John Roberts". Dar, aşa cum arătam, pentru exact aceleaşi raţiuni ca acelea citate mai sus, consolidate însă prin semnătura celui mai înalt judecător al Statelor Unite, o majoritate liberală formată, în viitor, cu concursul centristului Kennedy, va putea valida/invalida legi şi/sau decizii judecătoreşti, într-o manieră aptă să servească agenda constituţională liberală.

De accea, consider că, în măsura în care hotărârea în Citizens United s-a vrut a fi un ajutor dat Republicanilor (teză în care nu cred neapărat, fiindcă de efectele deciziei se vor bucura şi Democraţii, alături de sponsorii lor mari), sacrificiul a fost unul considerabil, deoarece majoritarii au folosit argumente şi temeiuri constituţionale extrase nu atât din arsenalul judiciar-ideologic conservator, cât mai cu seamă din cel liberal.

Informaţii despre Roberts, Scalia şi Stare Decisis, la http://en.wikipedia.org/wiki/John_G._Roberts, http://en.wikipedia.org/wiki/Scalia şi http://en.wikipedia.org/wiki/Stare_decisis

Fotografia este de la http://www.jillstanek.com/archives/roberts%204%20portrait.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare