miercuri, 3 februarie 2010

Prostia s-a numit "Bush", indecizia se numeşte "Obama"

În nesfârşita competiţie "Cântarea anti-terorismului", a cărei unică miză o reprezintă - cum e şi normal - ocuparea Biroului Oval şi nicidecum siguranţa americanului din avioane, mall-uri sau de pe stradă, "proştii" concurează cu "indecişii".

Când spun "proşti", folosesc un eufemism menit să-i desemnze pe cei care au procedat la încălcarea programatică a Constituţiei, desfiinţarea lui Habeas Corpus, nesocotirea secretului corespondenţei şi al comunicaţiilor electronice, suspendarea legii şi a sistemului de justiţie pentru anumite categorii de persoane, războaie preventive împotriva oricărei ţări enervante şi multe alte alte lucruri pe care încă nu le ştim. "Proştii" susţin că tocmai prostia cu care au fost înzestraţi a permis Statelor Unite să suporte doar o singură acţiune teroristă de proporţii (cea din 11 septembrie), în vreme ce astăzi, în era "ezitanţilor", nişte chiloţi bine cusuţi ai unui stagiar de la Al-Qaeda ar fi putut-o facilita pe cea de-a doua. Strategia prostiei, aplicată timp de 8 ani, a menţinut America în aceeaşi stare nervoasă de "cetate asediată", chiar dacă armatele ei de ocupaţie au mult de lucru pe alte continente.

Când mă refer la "ezitanţi", am în vedere o Administraţie a cărei echilibristică între promisiuni electorale radicale şi trasul cu ochiul la "prostia" predecesorilor nu face decât să amplifice paranoia nesiguranţei americanilor în faţa unei pericol despre al cărui potenţial real publicul nu ştie absolut nimic în afara afirmaţiilor lui Dick Cheney referitoare la faptul că practica torturii ar fi dejucat "multe" tentative de atentate teroriste.

"Ezitantul" a promis închiderea lui Camp Delta de la Guantanamo, sistarea extrădărilor ilegale efectuate în scop de tortură şi angajarea răspunderii penale a celor vinovaţi de crearea unui mecanism aflat în proximitatea crimelor de război. Dar o asemenea serie de măsuri fără drept de apel ar fi trebuit să fie însoţită de:

a) formularea unei noi strategii pentru misiunile comunităţii de informaţii în materie de anti-terorism;

b) deplasarea resurselor financiare dinspre ocupaţia militară de uzură din Irak şi Afganistan către unităţile de informaţii anti-teroriste, cu scopul desfăşurării acţiunilor apte să anticipeze mişcări de genul celor în care a fost implicat teroristul cu explozibil în chiloţi sau agentul dublu care a luat cu el pe lumea cealaltă 7 agenţi CIA din Afganistan;

c) stabilirea statutului juridic al teroriştilor în faţa autorităţilor americane, în tot ceea ce înseamnă drepturi şi obligaţii procesuale, plecând de la decizia Curţii Supreme în cauza Boumediene v. Bush;

d) adoptarea unor reguli clare în privinţa interogatoriilor aplicate teroriştilor, şi delimitarea acestor proceduri de orice practici ilegale.

În toată această arie de teme, Obama a avut ezitări continue, care au fost, ulterior, reproduse, la o scară şi mai mare, de autorităţile însărcinate cu anihilarea actelor teroriste.

Postarea lui Jeff Stein de pe HuffPost reflectă impecabil şi, totodată, penibil starea de lucruri din zona securităţii naţionale. Nu numai că indecizia lui Obama i-a compromis propriile intenţii legaliste (privite, în prezent, ca expresii de slăbiciune, nicidecum ca eforturi de restaurare a legalităţii), dar a oferit muniţie politică "proştilor" ale căror merite reale în combaterea asediului Americii sunt fix NULE, cât timp Obama şi-a început mandatul din exact acest punct ZERO al unei super-puteri speriată de propria ei umbră şi de fiecare mutră bronzată şi dubioasă de prin aeroporturi.

Iată câteva din constatările lui Jeff Stein redate în articolul Top Spies Terror Warning: Shades of Bush:

"Only last month U.S. intelligence officials were saying the Nigerian underwear bomber slipped through their nets because they didn't think al Qaeda could or would mount another attack here. Yesterday, they warned that a terror attack here was "certain."

Meantime, we hear that the Miranda warning that FBI interrogators gave Umar Farouk Abdulmutullab caused the Nigerian to clam up. But yesterday, FBI Director Robert S. Mueller III said he was singing like the proverbial bird.

Mueller testified Tuesday that a new FBI-CIA interrogation team created in August to replace controversial CIA interrogations had been used several times already. That statement only added to confusion over the status of the so-called High-Value Interrogation Group, or HIG, which the White House unveiled last summer in the wake of controversy over waterboarding and other "enhanced interrogation techniques" inflicted on captured terrorist suspects after the Sept. 11, 2001 attacks.

"An attempted attack, the priority is certain, I would say," Blair said, sounding more like Confucius than the nominal chief of U.S. intelligence. CIA chief Panetta, likewise, sounded a certain note of uncertainty. "The biggest threat is not so much that we face an attack like 9/11," he told the Senate Intelligence Committee. "It is that Al Qaeda is adapting its methods in ways that oftentimes make it difficult to detect." Translation: They're out there somewhere. . .

Concluzia lui Stein: "Much more of this, and U.S. intelligence officials risk the kind of ridicule and contempt they earned during the Bush years, when the Homeland Security Department's blinking red and yellow warning lights left most Americans dazed and cynical."

Şi un detaliu important: de ce nu poate nicio agenţie de informaţie din SUA, nici "proştii" lui Bush şi nici "ezitanţii" lui Obama să spună publicului (american şi nu numai) care e pericolul real al terorismului în acest moment?

Fotografia a fost împrumutată de la http://armetra.files.wordpress.com/2009/03/hesitation.jpg
UPDATE:
Un "prost" de la "Scânteia neoconservatorilor" numită Weekly Standard confirmă haosul patronat de Obama, evocând, în articolul sugestiv intitulat "Obama vs. Holder", un interviu de anul trecut al Preşedintelui: "In an interview with 60 Minutes last spring, President Obama discussed the handling of captured terrorists and challenged those who claimed the "American system of justice was not up to the task of dealing with these terrorists."Obama said: "I fundamentally disagree with that. Now -- do these folks deserve Miranda rights? Do they deserve to be treated like a shoplifter -- down the block? Of course not." http://www.weeklystandard.com/blogs/obama-vs-holder
Referindu-se tot la ezitările autorităţilor în cazul "chiloţistului", un alt neocon scrie în aceeaşi revistă online că "It's good news that Abdulmutallab is talking. But he started talking five weeks after the attack. Intelligence is perishable. The U.S. government passed on an opportunity to interrogate him at a time when his al Qaeda sponsors in Yemen probably thought he was incapable of talking." http://www.weeklystandard.com/blogs/what-we-lost-while-abdulmutallab-clammed
În principiu, are dreptate. Informaţiile îşi dovedesc utilitatea doar dacă sunt procurate rapid, în cel mai oportun moment. Pe de altă parte, neoconul e prost de-a binelea, fără ghilimele. Fiindcă îşi imaginează că, după toată opereta de torturi de la Guantanamo, Kandahar şi Abu Ghraib, Al-Qaeda îşi expediază oamenii în misiuni numai după ce, în prealabil, îi alimentează bine de tot cu toată baza lor de date (nume, reţele, parole, locuri conspirative, adrese e-mail, coduri, softuri etc.), ca să aibă americanii ce informaţii să obţină. S-o creadă el. Ăştia nu mai sunt demult amatori, iar recrutarea şi pregătirea unui terorist sinucigaş se face izolat (fără a-i furniza alte informaţii decât cele strict legate de misiune), de către un terorist mai mare în grad care se recomandă simplu "Gheorghe".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare