marți, 30 martie 2010

China, veşnic criticabilă

Nimic, da' nimic nu le place americanilor, când e vorba de alţii. Pardon. Zbigniew Brzezinski constituie excepţia, cel puţin în materie de China.

În rest, tunurile pe Beijing! "Fiindcă nu ne place să le cedăm peste 10-20 de ani (poate şi mai devreme) banderola de super-putere." Sincer, nici mie nu-mi place. Dar nici nu mă bucur să tot aud lamentări de babe americane proaste şi fără dinţi în gură, în loc să-i văd că fac un efort să-şi cureţe mizeria din interior şi să-şi redescopere talentul de inovatori pierdut undeva, pe drumul cu alcoolemie, dintre Carter, Reagan şi Bush-tatăl.

Statele Unite au convertit în armă de dominaţie orice element non-militar de care au dispus din 1945 până azi. În aceleaşi scopuri de dominaţie, China e o manipulatoare de valută. Dar ipocriţii continuă să lucreze cu standarde duble.

Cu toate acestea, cea mai recentă analiză de la STRATFOR pe subiectul "China" merită atenţie, cel puţin pentru bogăţia informaţiilor care, în România manipulărilor media 24h, lipsesc aproape cu desăvârşire: "The Chinese fear their economic strategy has taken them about as far as they can go. STRATFOR used to think that these sorts of internal weaknesses would eventually doom the Chinese system as it did the Japanese system (upon which it is modeled). Now, we’re not so sure."

Plus, mai aflăm ce au reprezentat, în realitate, Acordurile de la Bretton Woods şi modul în care economia chineză a profitat de pe urma lor: "Bretton Woods at its core was an agreement between the United States and the Western allies that the allies would be able to export at near-duty-free rates to the U.S. market in order to boost their economies. In exchange, the Americans would be granted wide latitude in determining the security and foreign policy stances of the rebuilding states. In essence, the Americans took what they saw as a minor economic hit in exchange for being able to rewrite first regional, and in time global, economic and military rules of engagement. For the Europeans, Bretton Woods provided the stability, financing and security backbone Europe used first to recover, and in time to thrive. [...] Applying this little history lesson to the question at hand, Bretton Woods is the ultimate reason why the Chinese have succeeded economically for the last generation. As part of Bretton Woods, the United States opens its markets, eschewing protectionist policies in general and mercantilist policies in particular. Eventually the United States extended this privilege to China to turn the tables on the Soviet Union. All China has to do is produce — it doesn’t matter how — and it will have a market to sell to."

Nu ştiu ce e mai nasol: critici anti-chineze sau chinezi care, la un moment dat, se apucă şi iau criticile în serios, urmează sfaturile şi ajung şi mai tari, fie şi pentru faptul că alţii (aparent puternici) sunt, în ultimă instanţă mai slabi, mai rigizi şi mai conservatori decât ei?


This report is republished with permission of STRATFOR

UPDATE:
Încă o contribuţie pe marginea relaţiei de putere SUA - China. E trist să vezi americani care scriu despre rezistenţa ţării lor la inovaţie şi la strategii de dominaţie mondială adecvate secolului 21. Mă întreb ce s-ar fi întămplat dacă perioada Războiului Rece ar fi fost marcată de aceeaşi imensă lipsă de idei şi soluţii pe care Washington-ul o dovedeşte în prezent...

Un comentariu:

  1. nu stiu altii cum sunt... dar copilul meu va invatza chineza din frageda pruncie. despre ce cred elitele economice americane - cele autentice - voi scrie la mine, in completarea acestui post

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare