sâmbătă, 6 martie 2010

Noile indicaţii pe linie de Council on Foreign Relations

Nu cu mult timp în urmă, Richard Haass, şeful lui Council on Foreign Relations, a făcut saltul brusc de la moderaţie, la intransigenţă, în ceea ce priveşte abordarea americană a Iranului. De la "hai să stăm de vorbă cu ei", la aproape "hai să le-o tragem!"

Tipii de la Teheran - care sunt orice altceva decât nişte manieraţi - s-au străduit, într-adevăr, în ultimul an, să ajungă la statutul de intratabili, cu toate că retorica pro-nucleară, H2 (Hamas şi Hezbollah) rachetele balistice şi actualul grad de îmbogăţire a uraniului nu îi ridică la nivelul unui stat suficient de puternic pentru a ţine la distanţă şi respect complexul ofensiv americano-israelian. În plus, prin focurile de artificii create la ei în ţară nu se pot aştepta la simpatia unor state capabile să-i facă pe americani să se gândească de două ori înainte să opteze pentru o acţiune militară.

Aşa încât, nu trebuie neapărat să surprindă faptul că adepţii lui soft/smart power de la Washington au trecut la următorul nivel de angajament şi confruntare.

Ceea ce e mai interesant e modul disciplinat în care băieţii din organigrama lui Council on Foreign Relations ajung să urmeze indicaţiile preţioase ale şefului lor. De pildă, Ray Takeyh, un specialist de marcă în problematica iraniană, moderat prin excelenţă, a dat-o şi el dintr-o dată pe texte gen "Iran can be contained only if Washington is prepared to use force against an emboldened adversary armed with the ultimate weapon."

La care se adaugă pofta de scenarii atât de specifică nu moderaţilor, ci neoconservatorilor: "How would the United States respond to an Iran that transferred advanced centrifuges or nuclear weapon designs to its Syrian ally? Or if it gave fissile material to a terrorist group? Such dangerous and destabilizing actions cannot be addressed by tough diplomatic talk or yet more U.N. Security Council resolutions. It can be addressed only by a willingness to respond with force. And in the curious logic that governs deterrence, a Tehran that believes Washington will retaliate will be less likely to act aggressively in the first place."

Mă aştept ca mâine s-o ia razna şi Fareed Zakaria...

Articolul lui Takeyh poate fi citit în Washington Post, la http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/02/19/AR2010021904255.html

Un comentariu critic la adresa noii abordări ce s-a profilat în interiorul CFR a fost scris de Stephen Walt pe blogul lui, la http://walt.foreignpolicy.com/posts/2010/03/05/how_not_to_contain_iran

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare