duminică, 21 martie 2010

Şi, uite aşa, ajung unii să se bucure la Teheran

În condiţiile în care:

1) dintotdeauna, liderii politici israelieni au fost nu numai ultra-conservatori, ci şi căpoşi;

2) de câteva luni încoace, Netanyahu continuă să supra-irite Washington-ul, ofticându-se, cum e şi firesc, pentru faptul că Obama nu e neoconservator şi nu mai are cine să-i cânte în strună, şi să pornească, în numele şi în locul lui, războaie cu statele în proximitatea cărora Israelul nu se simte confortabil;

3) acum o săptămână, Washington-ul a înţeles în sfârşit să reacţioneze, trecând, deocamdată, la violente "urecheli" diplomatice;

4) vineri, evident, la ordin, Fareed Zakaria trânteşte un articol anti-Netanyahu în Newsweek, cu frumosul subtitlu "The Israeli Prime Minister says his nation's security is his top priority. Too bad he's undermining it";

5) astăzi, Fareed Zakaria invită doi evrei-americani în emisiunea lui (un fost ambasador la Tel Aviv şi pe proprietarul lui US News & World Report), care reiau şi amplifică tonul critic la adresa Israelului;

6) tot astăzi, aflăm că "Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu declared Sunday that Israel would not restrict construction in east Jerusalem, a step the U.S. has requested – sticking to a tough position hours before he sets off on his first trip to Washington since a diplomatic row erupted between the two allies."

7) la ora la care scriu, în Iran, nişte băieţi răi, cu intenţii nucleare, în loc să se frământe şi să se ascundă sub masă în legătură cu ceea ce i-ar putea aştepta, se distrează copios pe seama încăierării americano-israeliene ce ar putea lua proporţii în următoarele zile.

Căpoşenia de la Tel Aviv a ajuns, astfel, un eficient instrument de politică externă la Teheran.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare