joi, 4 martie 2010

Un bine plasat cot în gura lui Liz Cheney

1) Scriam ieri despre site-ul ultra-conservator http://www.keepamericansafe.com/, al cărui conţinut se constituie într-un fel de omagiu adus torturilor practicate la Guantanamo.

În vârful paginii e un clip defăimător la adresa meseriei de avocat. De ce? Fiindcă adversarul ideologic al lui Liz Cheney, actualul ministru al justiţiei, Eric Holder, a angajat în minister, fără să-i ceară voie lui Liz şi lu' ta-su, avocaţi care acordaseră asistenţă juridică unor deţinuţi de la Guantanamo. Automat, avocaţii respectivi au primit ştampila "Al-Qaeda 7", Liz Cheney şi Bill Kristol considerându-i simpatizanţi ai terorismului. La fel de bine, oricine poate afirma despre orice avocat care apără în instanţă un ucigaş, că a devenit apologetul crimei şi că, după ce iese din sala de judecată, începe să omoare oameni pe stradă.

Evident că mai toate megafoanele liberal-radicale din America au început să verse împotriva lui Cheney-junioara (foto). Dar replica de departe cea mai credibilă a venit - retroactiv - din partea lui Ted Olson (foto), fostul consilier juridic al Statelor Unite în procesele de la Curtea Supremă, pe timpul lui GW Bush. Olson e credibil nu doar pentru că e un jurist de extracţie pur conservatoare, ci şi datorită împrejurării că soţia lui avusese nenorocul să se afle într-unul din avioanele deturnate şi distruse de terorişti pe 9 septembrie 2001.

În mod concret, referindu-se la vânătoarea de vrăjitoare lansată încă din perioada lui Bush împotriva avocaţilor care îndrăzniseră să creadă în statul de drept american chiar şi în cazul clienţilor lor de la Guantanamo, Olsen a publicat, în 2007, un articol în Legal Times, în care afirmă că: "The ethos of the bar is built on the idea that lawyers will represent both the popular and the unpopular, so that everyone has access to justice. Despite the horrible Sept. 11, 2001, attacks, this is still proudly held as a basic tenet of our profession. [...] When government officials are called 'war criminals' and when public-interest lawyers are called 'terrorist huggers,' it not only cheapens the discourse, it scrambles the dialogue. The best solutions to these difficult problems will emerge only when the best advocates, backed by weighty resources, bring their talents to bear. And the heavy work of creating solutions for these complicated issues can only move forward when the name-calling ceases. [...] One of the wisest things the administration did after Sept. 11 was to permit lawyers to do their jobs in defending detainees. [...] From the enormously talented judge advocates general who directly represented Guantánamo detainees to the hundreds of private practitioners who took on individual cases, they have upheld our best principles by providing a vigorous defense. Patriotism is believing that the American system, not whim and insult, will reach the right results."

Pentru moment, Ted Olson nu s-a pronunţat, direct şi actual, cu privire la clipul de pe site. Însă argumentele sale din 2007 nu putea fi oneste doar atunci şi nevalabile în prezent. În altă ordine de idei, mai nou, şi în deplin acord cu convingerile sale de profesionist, conservatorul Ted Olson, reîntors la profesia de avocat privat, nu are nicio dificultate etică sau ideologică pentru a reprezenta organizaţii ale minorităţilor sexuale în procese din sfera drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

2) Mă grăbesc să parez o eventuală "ba pe-a mă-tii" din partea unora care ar putea susţine că poziţia lui Olson li s-ar aplica şi "îngerilor juridici ai torturii", John Yoo şi ceilalţi. Inexact.
Yoo nu a fost un avocat al cărui client (statul american) se găsea în faţa unui tribunal, fiind, prin urmare, liber să susţină ORICE în apărarea clientului său, întrucât decizia finală urma să aparţină unei instanţe judecătoreşti.
Ceea ce a făcut Yoo, în realitate, a fost să redacteze, să promoveze şi să susţină până în pânzele albe avize de legalitate NESUPUSE CONFRUNTĂRII ÎNTR-UN PROCES şi NESUSCEPTIBILE DE A FI CENZURATE DE O INSTANŢĂ JUDECĂTOREASCĂ. Avizele sale, prin care a considerat că tortura, detenţia nelimitată şi atribuţiile supra-constituţionale ale Preşedintelui în caz de "război" sunt legale şi - culmea - "constituţionale", au fost asimilate direct în corpul deciziilor politice ale Casei Albe, fără a fi supuse vreunui control jurisdicţional şi fără a suporta, din partea unor terţi, vreo contestare cu şanse de validare judecătorească. Practic, în problemele prin care se pronunţase definitiv şi fără drept de apel, Yoo a acţionat ca un veritabil judecător, nu ca un avocat. O excelentă dare de seamă despre ceea ce a înfăptuit John Yoo se găseşte în lucrarea The Terror Presidency: Law and Judgment Inside the Bush Administration, scrisă tot de un jurist nemânjit din anii lui GW Bush, fostul şef al Biroului Consilierilor Juridici din Departamentul Justiţiei, Jack Goldsmith. O carte ce n-ar strica să fie tradusă în româneşte.




UPDATE
Am deja o prima actualizare la cele scrise mai sus. Pe blogul său, Glenn Greenwald are şi el numai cuvinte frumoase faţă de clipul comis de fiica fostului vicepreşedinte: "As I noted yesterday, the group run by Liz Cheney and Bill Kristol released what is certainly one of the more repugnant political ads of the last decade, if not the most repugnant. It's the type of McCarthyite act which would, if we had any minimal standards in our political culture, result in the shunning of Cheney and Kristol by all decent people." Restul poate fi citit la http://www.salon.com/news/opinion/glenn_greenwald/radio/2010/03/03/hafetz/index.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare