joi, 15 aprilie 2010

"Piaţa" şi "Statul"

În continuare, pe bloguri şi forumuri româneşti, mulţi anonimi troglodiţi înjură "statul", "comunismu", şi obligatoriu pe "iliescu", rămânând taraţi de clişeele auzite între două manele ("piaţa", "capitalismu" etc.) şi nefiind cu nimic mai buni decât propagandiştii maniheişti ai lui Ceauşescu, doar că, acum, sunt "pe invers". Mestecatu' de lozinci, rupt de orice realitate, inclusiv de efortul de a mai pune mâna pe nişte cărţi, îi împiedică să recunoască şi să accepte conexiunea dintre concepte doar aparent opuse.

În orice caz, semidocţii de la noi habar n-au că nişte milioane de americani au simţit, relativ recent, pe pielea lor, ce înseamnă "piaţa", trezindu-se aruncaţi afară din casă pe motiv de prevederi contractuale penalizatoare şi din cauza unei pieţe care, în absenţa oricărui control din partea unui factor neutru, reglementator şi ponderator, a luat-o razna. Şi nu erau deloc nişte comunişti!

Alţi americani îndrăgostiţi de "piaţă" se întâmplă să se mai îmbolnăvească, prilej cu care descoperă capcanele contractuale abil montate de avocaţii firmelor de asigurări de sănătate.
În sfârşit, nişte mineri americani au plecat spre cealaltă lume, se pare, din cauza unor grave neglijenţe ale patronilor lor, nesupravegheaţi serios de "stat".

Arianna Huffington descoperă că, atât criza din 2008, cât şi accidentul foarte recent de la mina din Virginia de Vest, au un numitor comun: prevalenţa devastatoare a "pieţei" asupra "statului".

"Both calamities occurred because elected officials who should have been creating a regulatory system that protects working families instead created a system that protects the corporations it was meant to watch over."

Secretul nu rezidă în a construi o armată de birocraţi, ci în abilitatea de a găsi calea reglementatoare mediană, descurajând, totodată, preluarea controlului asupra reglementărilor de către destinatarii acestora:
The problem isn't a shortage of regulators. It's the way we've allowed the regulated to game the system.

E interesant cum distanţele în timp, dintre producerea a două catastrofe ale "pieţei", se reduc tot mai mult; "piaţa" oferă "statului" un respiro prea scurt pentru a şterge mizeria şi a relua demersul de reglementare. Fiindcă, a permite statului consolidarea funcţiei sale juridice de intervenţie ar însemna pierderea ascendentului de către piaţă, într-o confruntare care nu mai e demult de natură ideologică, ci, pur şi simplu, poliţisto-gangsterească.

"In 2007, after the Utah mining disaster, we got angry, we held hearings, we supposedly fixed things, then we moved on. Three years later, 29 miners die. And the cycle starts again.

In the same way, in 2003, after the Enron and WorldCom disasters, we got angry, we held hearings, we supposedly fixed things, then we moved on. Five years later, we got AIG, Lehman Brothers, Citi, and an economic crisis that devastated -- and continues to devastate -- the lives of millions. Will we just sit back and let the cycle start again?"

Cele de mai sus se petrec în America, ţara la care ne-am obişnuit să ne uităm cu limba mereu scoasă.

Pentru toţi propagandiştii "pieţei" ascunşi pe forumuri, în România, am doar o singură o recomandare: MAI DUCEŢI-VĂ ÎN PIAŢA MAMII VOASTRE!

Articolul Ariannei este la http://www.huffingtonpost.com/arianna-huffington/the-west-virginia-mining_b_534665.html

Imaginea provine de la http://thegrandnarrative.files.wordpress.com/2008/03/enjoy-capitalism.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare