luni, 24 mai 2010

Aroganţă, incompetenţă, frică, raţiune, abandon


La paginile 42-45 din The Forty Years War. The Rise and Fall of the Neocons, from Nixon to Obama, autorii povestesc incidentul doborârii avionului american de recunoaştere EC - 121, de către Mig-uri nord-coreene, în data de 15 aprilie 1969. Un act de un tupeu incredibil, ale cărui motivaţii nu sunt cunoscute nici până azi.

În carte sunt redate cele cinci stadii ale reacţiei americane la situaţia de criză ce fusese generată de regimul obraznic al unei ţări liliputane. Cinci faze care se mai succedaseră în 1962, în Criza Rachetelor din Cuba, şi care aveau să mai reflecte şi în viitor indecizia, zig-zag-urile şi, în final, non-combat-ul superputerii din emisfera vestică.

1. Aroganţă

"Force must be met by force", Nixon wrote of his initial reaction to the EC-121 crisis, and it was out of this impulse, even before the facts were known, that he asked to review his options for retaliation."

"Kissinger told the NSC meeting that he would be willing to use nuclear weapons [...]."

2. Incompetenţă

În mod deloc surprinzător, aroganţa e urmată, în astfel de împrejurări, de constatarea absenţei instrumentelor primare de analiză şi a puţinătăţii elementelor de reacţie militară imediată. Americanii s-au lovit, în primul rând, de dificultatea înţelegerii/ghicirii celor întâmplate, efect al slabei performanţe în materie de culegere şi interpretare a informaţiilor.

Apoi, Nixon şi Kissinger au realizat cât de precare erau planurile de răspuns militar în zonă, Statele Majore Reunite punând accentul până atunci doar pe apărarea Coreeii de Sud în faţa unui atac dinspre nord.

3. Frică

Să reţinem: "agresorul" era nu Uniunea Sovietică, ci prăpădita (chiar şi la acea dată) Coree de Nord.

Legat de impulsul lui Kissinger de a pune armele nucleare pe masă, "Nixon hesitated. With the prospect of the EC - 121 event escalating into World War III looming before them, Secretary of State Rogers recommended that Nixon do little in response."

Genunchi care tremură, sudoare rece pe şira spinării. Ceea ce ne duce la...

4. ... Raţiune

În febra acelor momente, Rogers îşi permite luxul să se dea înţelept, afirmând că "The weak cand be rash; the powerful must be restrained."

Mai mult decât atât, instituţiile de forţă - Departamentul de Stat, Pentagonul şi CIA-ul - vin cu analize care moderează mult intensitatea reacţiei, americanii descoperind inclusiv faptul că în dreptul internaţional nu exista textul care să permită o acţiune de represalii.

5. Abandon

"Dragging its feet, the military failed to act on Nixon's order to dispatch ships to the site until April 19; they would not arrive on station in the Sea of Japan until, at the earliest, April 21."

La Moscova, Beijing şi Phenian analiştii se scărpinau probabil în cap, neînţelegând ce anume se întâmpla la Washington.

În cele din urmă, "The EC - 121 incident faded from the headlines without any significant American response to it."

...

Am văzut de ce au fost ăştia în stare în tot ce a urmat după 11 septembrie 2001. Ce vor face atunci când tupeul şi provocarea vor veni din partea unora ca Rusia sau China? Cum vor evalua în acel moment criza şi în ce mod îşi vor dimensiona riposta? În măsura în care nu le va lipsi curajul să riposteze...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare