marți, 4 mai 2010

Nesimţiti fără frontiere

Azi, pe American Thinker, scrie un profesor de economie, de la un colegiu din SUA. Un intelectual. Atât de intelectual încât n-are nicio problemă în a se declara suporterul lui Sarah Palin (ceea ce nu constituie, în sine, deloc un păcat) şi în a-i elogia pretinsa superioritate faţă de elita intelectuală de Stânga, de la el din ţară (nici ăsta nu-i un păcat, e doar o auto-insultă, dar e treaba lui ce face atunci când se uită în oglindă).

Argumentele lui sunt facile şi, în acelaşi timp, odioase. Apelează la un text din Ludwig von Mises, unul din cei mai mari "ştefangheorghişti" ai Dreptei: "...the educated strata are more gullible than the less educated. The most enthusiastic supporters of Marxism, Nazism, and Fascism were the intellectuals, not the boors." Aici, pe de o parte, Mises se înjură şi el pe sine, iar, pe de altă parte, afişează un anti-intelectualism demn de cadriştii de partid stalinist, din anii '50.

Deci, spre deosebire de intelectuali, care sunt naivi, uşor de convins, creduli, materia cenuşie de la nivelul lui Sarah Palin şi Ronald Reagan e mai puţin penetrabilă în raport cu marile ideologii, mai puţin aia conservatoare probabil. "In other words, people as down-to-earth and common-sensical as Ronald Reagan and Sarah Palin" reprezintă anti-dotul "to the grim utopian schemes of leftist intellectuals and politicians." O mică pauză. Reagan a dovedit, într-adevăr, bun-simţ, dar abia în al doilea său mandat, atunci când a început să lase de-o parte retorica lui războinică primitivă, s-a aşezat cu Gorbaciov la masă şi a negociat, sau când şi-a retras puşcaşii marini din Liban, după ce-i expediase ca fraieru' acolo, spre a-i lăsa să moară în paturi, în urma atentatului cu două camioane pline cu dinamită, intrate în cazarma lor.

Cât despre Sarah Palin... la ea nu vorbim despre faptul că nu e o "intelectuală" (ghilimelele sunt absolut necesare). Ea e doar o proastă, o nesimţită şi o iresponsabilă.

Proastă, fiindcă, într-o campanie electorală în care eşti obligat să demonstrezi că deţii informaţiile fundamentale şi că ştii să operezi cu ele, a afirmat (fără să facă deloc mişto) că proximitatea Alaskăi faţă de Rusia e necesară şi suficientă pentru a o califica pe ea, candidata la vicepreşedinţie, în domeniul politicii internaţionale şi al securităţii naţionale. E nesimţită, intrucât, înaintea unui interviu ale cărui întrebări staff-ul ei de campanie le intiuise fără dificultate, n-a făcut elementarul efort de a memora 5-6 titluri de decizii ale Curţii Supreme, pe care conservatorii ei le repudiază. Aşa ceva o întrebase atunci Katie Couric: "Băi, femeie, în afară de Roe v. Wade, ce alte decizii vin în opoziţie cu convingerile tale de Dreapta?" Pauză şi depunctare uriaşă la electoratul independent. Deşi, speţele respective puteau fi numite şi de către un elev american de liceu. Iresponsabilă, deoarece, prin totala ei inapetenţă faţă de nevoia de a se antrena şi a aduna informaţii esenţiale (fără ca prin asta să-şi fi periclitat preţiosul statut de non-intelectuală), a prejudiciat o ditamai campanie prezidenţială a Republicanilor, încât te întrebai dacă nu cumva era unealta unei conspiraţii a celor ce l-au împins la putere pe Obama.

Tipul de pe American Thinker scrie o enormitate în care, evident, nici el nu crede, dar care e amuzantă şi merită reprodusă: "It is indisputable, though, that the left regards her as their worst nightmare - an articulate, attractive, effective communicator and advocate of conservative principles with Misesian common sense and Reaganesque potential." Şi la americani, intelectualii se prostituează în faţa unei simple majorete, nici măcar blonde. Sunt nesimţiţii care elogiază alţi nesimţiţi...

De ce are, totuşi, Stânga boală pe ea? Fiindcă orice om normal (indiferent de convingeri politice şi ştiinţă de carte - se aude, American Thinker, fiindcă von Mises nu mai poate să audă de pe lumea cealaltă?) respinge prostia, nesimţirea şi iresponsabilitatea, mai ales la nivelul unei individe care pretinde să i se predea Birou Oval în 2012.
De neconceput pe mâna cui a ajuns astăzi Partidul Republican...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare