vineri, 14 mai 2010

Cine a auzit de Fritz Kraemer?

Recunosc că, până în urmă cu câteva ore, habar n-aveam de el.

Parcurgeam primele pagini din The Forty Years War: The Rise and Fall of the Neocons from Nixon to Obama, o nouă istorie a neoconservatorilor, actualizată cu nume, evenimente şi interpretări.

Dacă până în prezent ştiam că părinţii spirituali ai neoconilor au fost Leo Strauss şi Leon Troţki, un al treilea nume este adăugat acum de autorii cărţii sus-menţionate: cel al lui Fritz Kraemer, un bugetar situat undeva în zona intermediară a organigramei Pentagonului din perioada Războiului Rece, dar care, în ciuda unei poziţii formale nesemnificative, se pare că avut nişte performanţe tari la activ:

1) e omul care l-a descoperit şi lansat pe Henry Kissinger, pe orbita diplomatică globală;
2) potrivit lui Wikipedia, Kraemer "influenced Secretaries of Defense James R. Schlesinger and Donald Rumsfeld", ceea ce, chiar şi în absenţa unor detalii, poate fi spectaculos.

Detaliile aştept să le descopăr în carte. Până atunci, într-un studiu cu titlul Who Was Fritz Kraemer? And Why We Should Care, un istoric universitar enumeră caracterizările pe care importante personalităţi ale perioadei nixoniene i le-au făcut lui Kraemer: " Management guru Peter Drucker referred to Kraemer as "the man who discovered Kissinger." Donald Rumsfeld referred to Kraemer as "the keeper of the flame", and during a speech upon his departure from the Pentagon in 2006, he cited Kraemer's controversial philosophy of "provocative weakness." Kissinger himself referred to Kraemer in an emotional eulogy as "the greatest single influence of my formative years." In 2000, Alexander Haig told James Rosen, author of The Strong Man: John Mitchell and the Secrets of Watergate, that Fritz Kraemer "detests Henry today, even though he was Henry's father in the United States." National Security Council Staff Member Roger Morris stated that it was "probably Kraemer in the Pentagon" who was responsible for Haig's appointment as Kissinger's deputy."

Esenţa gândirii lui Kraemer, care i-ar fi influenţat profund pe neoconservatori, gravitează în jurul noţiunii de "slăbiciune provocatoare", afirmând că "displaying too much force, such as engaging in an arms race or using excessive force during wartime, are provocative but necessary actions in the face of an irrational adversary. Such displays of strength are preferable to appearing too weak in the eyes of your adversary, which is also provocative since such weakness may incite an adversary to take unnecessarily risky actions that they would otherwise not take."

Faptul că un funcţionar mediu de talia lui Kraemer a obţinut, prin intermediul lui Kissinger, o audienţă la Nixon demonstrează greu descifrabilele resorturi de putere şi influenţă, care există şi astăzi la Washington. Faptul că un Kraemer, în Biroul Oval, îl ia în şuturi pe Nixon pentru slăbiciunea de care dădea dovadă faţă de nord-vietnamezi, fără să rişte o aruncare pe fereastră, pune între paranteze concepte clasice precum "democraţie", "suveranitatea poporului" şi "alegeri libere."

Kraemer: If, it should prove, within a number of fronts, that we, the United States, were not able to deal with the entity North Vietnam, 31 million inhabitants, that would be, apart from everything moral, the question will arise—among friend, foe, and entrants—with whom can the United States ever deal successfully? Because this entity of 31 million, supported by the Soviets, by China, but not by their manpower—

Nixon: Yeah.
Kraemer: —is relatively so small that everybody from Rio de Janeiro to Copenhagen, and from Hanoi to Moscow, can draw the conclusion: obviously, the enormous American power couldn't deal with this. Therefore, as a lawyer, I would say...since we cannot deal with Vietnam, with whom can we deal?

O mostră de "excepţionalism american", de aspiraţii imperiale şi unilateralism, în raport cu care nu stai să te mai gândeşti dacă dispui de resursele cu care să cafteşti toată planeta.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare