miercuri, 19 mai 2010

Doi post-americani: Turcia şi Brazilia

Mergând pe linia unei teze lansate de Fareed Zakaria în lucrarea sa The Post-American World, care anticipează sau, după caz, confirmă ascensiunea economică şi politică a unor ţări capabile să-şi asume roluri de jucători globali în diferite domenii şi situaţii politice internaţionale, recentul succes al Turciei şi Braziliei în relaţia cu Iranul nu este deloc surprinzător.

Cei doi "post-americani" (oricât de forţată ar fi noţiunea) au convins Iranul să accepte un swap de uraniu, fapt ce oferă Teheranului un respiro, în condiţiile în care orice concesie ce vine dinspre Iran reprezintă un eveniment rar şi preţios, de natură a-i determina pe americani să oprească secvenţa de lansare a unor noi sancţiuni internaţionale. Asta speră şi Stephen Walt să se întâmple, potrivit postării lui de ieri, de la http://walt.foreignpolicy.com/posts/2010/05/18/big_deal

"But if the United States welcomes the deal and it then falls apart, Iran won't be able to blame us for the failure and third parties will see the United States as reasonable and Iran as intransigent. Indeed, if we greet it favorably and Iran eventually backs out (as it did last fall), our position with Istanbul and Brasilia will be enhanced and Iran's is likely to suffer, because both President Lula da Silva and Prime Minister Erdogan won't appreciate having been taken for a ride. So to the extent that we are worried about an emerging Istanbul-Teheran-Brasilia axis (and we shouldn't be), the smart play is not to criticize the deal at this stage and to thank them for their efforts."

Cu toate acestea, până când nu văd primul transport masiv de uraniu slab îmbogăţit iranian ajungând în ţara cu care au stabilit o înţelegere, nu mai cred nimic.

Despre Lumea post-americană, a se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/The_Post-American_World

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare