sâmbătă, 26 iunie 2010

Conspiraţia împotriva lui Nixon s-a numit "Watergate"

Cea împotriva lui J.F. Kennedy a împrumutat numele lui Lee Harvey Oswald. Destul de probabil...

Formidabila carte a lui Colodny şi Schachtman, The Forty Years War. The Rise and Fall of the Neocons, from Nixon to Obama, adună şi corelează informaţii şi mărturii, scoase la iveală în ultimii zece ani, pentru a lansa cvasi-certitudinea că Nixon a fost victima unei conjuraţii care i-a sancţionat deschiderea faţă de China şi destinderea cu URSS. Conspiraţia a pornit de la eterogenul mix de politicieni, militari şi diferiţi alţi reprezentanţi (mai mult sau mai puţin vizibili) ai establishment-ului american, care nu ştiu nici ei precis ce vor.

Aparenţa - desprinsă din paginile unei serioase istoriografii - este aceea a unei ultra-Drepte, capricioasă ca o femeie veşnic însărcinată. E o preconcepţie de care mă detaşez. Nu cred că nucleele oculte de putere au, în mod necesar, o culoare ideologică. Mai ales, în America. Ele sunt, mai degrabă, o sinteză complexă a unor interese multicolore ce converg spre elementarul obiectiv de menţinere a puterii în medii naţionale şi internaţionale schimbătoare şi greu de controlat, care impun tensiuni şi eforturi brutale de adaptare, pentru a nu rata puterea, indiferent de învelişul de legitimitate sub care aceasta este arătată publicului.

Mitul Watergate înseamnă, pe scurt, următoarele:

În 1972, Richard Nixon, un preşedinte Republican cu apucături de dictator, patronează o gaşcă de bandiţi politici care nu ezită să planteze microfoane în sediul central al Partidului Democrat, aflat în imobilul Watergate din Washington. Prinşi asupra faptului ca ultimii amatori (deşi printre ei se găseau foşti operativi CIA), "instalatorii" ajung să aprindă un fitil lung ce va duce la demisia forţată a lui Nixon, dar asta numai după ce "a patra putere în stat", alimentată cu informaţii de la Casa Albă de către chiar adjunctul directorului FBI (nu că ar fi fost îndrăgostit de valorile legalităţii şi democraţiei, ci pentru că Nixon îl preferase pe altul la şefia FBI), investighează şi dezvăluie conspiraţia Preşedintelui şi a consilierilor săi apropiaţi, menită să ducă la subminarea Constituţiei americane.

Mitul a fost, bineînţeles, ecranizat, cu Robert Redford şi Dustin Hoffman în rolurile curajoşilor ziarişti Bob Woodward şi Carl Bernstein, de la foaia liberală Washington Post, şi cu un strălucitor Jason Robards, în persoana exigentului redactor-şef al ziarului, Ben Bradlee.

Ce aflăm din cartea lui Colodny şi Schachtman? Mai întâi, că Ben Bradlee era prieten la cataramă cu directorul CIA, Richard Helms (ce provenea tot din mediul gazetăresc), în vreme ce directorul adjunct al CIA pentru operaţiuni, Cord Meyer, îi era cumnat. Iar Bob Woodward avusese o dubioasă carieră de ofiţer de informaţii în Marină, înainte de a-şi descoperi vocaţia de ziarist. Mai mult chiar: potrivit celor scrise la p.140 din carte, "when the Senate Watergate Committee tried to get the CIA to confirm or deny whether Woodward had ever worked for or been associated with the Agency, the committee did not receive a satisfactory answer; a few hours after Senator Howard Baker sent a memo to the director [al CIA] about this, Woodward called Baker to complain - an action that does nothing to dispel the notion of a possible working conduit between the CIA and the Washington Post."

În schimb, şmechereşte, mitul Watergate se focalizează pe agenţii CIA de care ar fi dispus Nixon, pentru a-şi urmări inamicii politici.

În America, China sau România, presa nu poate fi "a patra putere in stat." E doar al patrulea fel de mâncare, cel de după desert, care, în situaţii ca aceea de mai sus, te face să verşi.

Citiţi cartea.

Informaţii despre Bob Woodward şi Watergate, la http://en.wikipedia.org/wiki/Bob_Woodward şi http://en.wikipedia.org/wiki/Watergate_scandal

O secvenţă sugestivă din filmul despre Watergate, cu Robert Redford jucându-l pe tenacele ziarist Woodward.


Imaginea am preluat-o de la http://www.easyfunschool.com/Nixon.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare