miercuri, 16 iunie 2010

Criza mondială de lideri

Starurile de azi ale leadership-ului global: Obama, Barroso, Sarkozy, Merkel sau proaspăt plecatul din funcţie, Gordon Brown... totale deziluzii, politicieni amatori, ezitanţi, gargaragii fără musculatură şi ligamente de luptători, nişte pioni lipsiţi de viziune...

Globalizarea e prea grea? Sau, pur şi simplu, pepiniera mondială de oameni de stat nu mai produce valori?

Mă întorc cu trei-patru decenii în urmă. Prin comparaţie, Olof Palme, Giscard d'Estaing, Nixon (cu Watergate-ul şi Cambodgia lui cu tot), Willy Brandt, Roy Jenkins, Bruno Kreisky sau nebuna de Margaret Thatcher, laolaltă cu reunificatorul Kohl, au fost lideri politici care au soluţionat - cu şocuri, cu zbateri, cu scandaluri, dar cu succes - problemele perioadei lor. Media de vârstă - la momentele de apogeu ale carierei lor de statesmen - o depăşea pe cea rezultată din anii adunaţi ai lui Clinton, Blair sau Obama. Dar au fost mult mai buni. Şi să nu-mi spună nimeni că pe timpul lor nu existau probleme globale...

Şi astăzi mă uit cu mai multă plăcere la clipurile memorabile avându-i în prim-plan pe Roberto Bettega, Kevin Keegan (foto), Günter Netzer sau Johan Cruyff, decât la ceea ce se vede acum în Africa de Sud. La fel ca şi în politica, fotbalul din anii '70-'80 a sclipit mai mult decât snobismul globalizării din soccer-ul actual...

Criza de azi e, în realitate, criza leadership-ului mondial.

Cine nu mă crede, să citească puţină istorie:




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare