joi, 24 iunie 2010

De la McArthur la McChrystal

În 1951, președintele Truman îl desărcinează pe generalul cu cinci stele, Douglas McArthur, în plin Război Coreean, pentru acte de insubordonare. De fapt, pentru vedetism, supralicitarea uniformei în fața autorității civile, dar, mai ales, datorită hobby-ului lui McArthur pentru decizia politică. Doar hobby, fiindcă super-generalii nu sunt capabili de politică profesionistă. Ei pot fi profesioniști doar ca militari. Dacă, evident, au și calitățile necesare.

La data șutului încasat de McArthur, Stanley McChrystal (viceregele american al Afganistanului) încă nu se născuse. Specializat în black-ops și fost șef al direcției de operațiuni speciale din Pentagon, generalul cu patru stele McChrystal a condus operațiuni pe care cărțile de istorie nu le vor dezvălui niciodată, și e foarte probabil să fi ucis adversari cu propriile lui mâini, dar nu pe front, în tranșee, ci, pe la spate, cu pumnalul, ca un asasin (ceea ce e o.k., fiindcă asta face un soldat din trupele speciale!). Realitate ce îi conferă un ascendent uriaș în fața oricărui: de la o femeie speriată de pe stradă, până la bărbatul din Birou Oval. Îi poate sfida pe amândoi, oricând.

Dorindu-și pesemne o concediere cu eventuale artificii de victimizare, după ce a priceput prin eforturi proprii că impasul american din Afganistan i se datorează și lui, McChrystal, militarul sobru și pretinsul comandant profesionist, a trântit un interviu în The Rolling Stone Magazine, o publicație centrată pe Halle Berry, Lady Gaga și machiaj. În articolul-interviu, o întrebare referitoare la vicepreședintele SUA, Joe Biden, a declanșat următoarele replici:

"Are you asking about Vice President Biden?" McChrystal says with a laugh. "Who's that?" [?!?!?!?]

"Biden?" suggests a top adviser. "Did you say: Bite Me?" [!?!?!?]

Umor de doi cenți? Inconștiență? Frondă? Sau doar reacții ale unor retardați cu epoleți și acces la comanda unei imense puteri de foc în Afganistan?

Istoriografia ne spune că J.F. Kennedy, Nixon (după cele mai recent scormonite arhive), Carter, Reagan, Clinton, Bush (tatăl și, îndeosebi, fiul) au fost înjurați puternic de militarii cu rang înalt, dar numai în intimitatea toaletelor, în timp ce trăgeau apa. Niciodată, față în față sau în media.

Derapajul lui McChrystal se înscrie în patologia mai largă a unui sistem politic american incapabil să rezolve problemele de acasă și pe cele din afară. Singura oază de normalitate în toată nebunia asta a fost demisia lui McChrystal, după o chemare urgentă la Casa Albă. Și, măcar dacă acest pseudo-Rambo ar fi manifestat talentul politic și de strateg militar pentru a repara ceva din infinitele stânci ale Afganistanului...

Vă dați seama cum, la ora asta, se tăvălesc de râs talibanii din peșterile unde stau ascunși, cu acces la internet?

Interviul se găsește la http://www.rollingstone.com/politics/news/17390/119236

O analiză profundă a fenomenului "McChrystal" o realizează Linda Keenan la http://www.huffingtonpost.com/linda-keenan/emshadow-eliteem-mcchryst_b_623745.html, cu trimitere la concluziile lui Janine Wedel din "Shadow Elite". Un citat: "Far from a stand-alone saga, the McChrystal story reflects a widespread development of our time - an undermining of authority of official institutions and a willingness on the part of those who operate within them to flout their bureaucracy or chain of command structure. This waning loyalty to institutions is part of the new system of power and influence that Janine as a social anthropologist charts in her book Shadow Elite."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare