joi, 17 iunie 2010

Noua eminenţă "cool" şi deloc cenuşie de la Teheran

E o eminenţă nouă doar pentru cei mai puţin iniţiaţi în problematica iraniană.

Individul răspunde la numele de Esfandiar Rahim Mashaei şi e un fel de Rahm Emanuel al lui Ahmadinejad. Adică, şeful staffului prezidenţial.

În incredibila "cutie neagră" a puterii de la Teheran, în care niciun outsider nu poate evalua forţa unei funcţii formale superioare, in raport cu o poziţie de influenţă politică decisivă, dar plasată pe un palier de mai jos, Mashaei şi-a făcut simţită prezenţa călcând pe nervi mai multe oficialităţi iraniene grele, începând chiar cu Ayatollah-ul Khamenei. Un tip aparent non-conformist, cu spectaculoase devieri de la conduita politică şi socială ortodoxă, Mashaei - omul de încredere al lui Ahmadinejad - s-a văzut suflat din funcţia de prim-vicepreşedinte la insistenţele Liderului Suprem, rămânând însă în imediata apropiere a preşedintelui.

Sfidând pe ştie el cine, Ahmadinejad a declarat public despre primul său consilier: "He is like a pure source of water. One of the reasons to like him is that when you sit with him and talk, there is no distance with him. He is like a transparent mirror. Unfortunately not many people know him." Sper tare mult că declaraţia a ajuns şi până la Iranian Desk-ul de la CIA...

Din textele alese ale lui Mashaei, reţinem că "Today, Iran is friends with the American and Israeli people. No nation in the world is our enemy." Asta era prin septembrie 2008... dar şi mult mai nuanţata formulare "No Iranian government official would ever acknowledge the Zionist regime (Israel). ... We oppose the Zionist regime, but we have no problem with the people residing in the occupied lands." Ooooookay, ne-am mai liniştit...

În orice caz, CIA, ca şi orice cunoscător de farsi, îi poate afla reflecţiile, ideile, cuvintele - codificate sau nu - chiar de pe blogul personal (f. cool!) http://www.mashaei.ir/

Întrucât nu cred în clişeul născut de Războiul Rece "conservatori versus reformatori", sunt departe de a-l băga pe directorul de cabinet al lui Ahmadinejad la categoria "băieţi buni". Tipul nu e decât a 872-a enigmă descoperită în labirintul puterii iraniene, din cauza căreia analiştii de la Langley fac inutile ore suplimentare, dar a cărui influenţă asupra preşedintelui de la Teheran merită descifrată.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare