miercuri, 16 iunie 2010

"Rendition" - film şi realitate


"Rendition" - filmul

Un cvasi-cetăţean american de origine egipteană, căsătorit cu o americancă însărcinată, dă să se întoarcă la Chicago dintr-o deplasare. Pe aeroportul din New York e răpit de CIA şi dus în Maroc, pentru câteva şedinţe de waterboarding efectuate de securişti pro-americani locali, întrucât, dintr-un ghinion stupid, un terorist arab apelase din greşeală mobilul omului. După un timp, agentului CIA responsabil cu supravegherea torturii i se face milă de amărât şi îi dă drumul.

"Rendition" - realitatea

Să-l lăsăm pe Glenn Greenwald s-o spună: "Maher Arar, the Canadian and Syrian citizen who was abducted by the U.S. Government at a stopover at JFK Airport when returning to Canada in 2002, held incommunicado for two weeks, and then rendered to Syria, where he spent the next 10 months being tortured, even though -- as everyone acknowledges -- he was guilty of absolutely nothing."

Arar şi-a căutat dreptatea în Canada şi iată ce a obţinut: "The Canadians, who cooperated with the U.S. in Arar's abduction, conducted a sweeping investigation of what happened, and then publicly "issued a scathing report that faulted Canada and the United States for his deportation four years ago to Syria, where he was imprisoned and tortured," and made clear he had done absolutely nothing wrong. Then, Canada's Prime Minister personally and publicly apologized to Arar, and announced that Canada would compensate him with a payment of $ 8.5 million."

În schimb, justiţia din SUA a dat-o pe invers: "Judge Trager found that national security and foreign policy considerations prevented him from holding the officials liable for carrying out an extraordinary rendition even if such conduct violates our treaty obligations or customary international law."

Arar a formulat un recurs de control al constituţionalităţii legilor care au stat la baza răpirii lui, dar ieri Curtea Supremă a Statelor Unite a refuzat să dezbată şi să decidă asupra speţei, menţinând implicit hotărârea curţii imediat inferioare. Instanţa supremă americană are această prerogativă.

În concluzie, potrivit jurisprudenţei americane, în materie de răpiri efectuate în scop de tortură, "courts have no right to interfere in these decisions of the Executive Branch."

Faptul că, din punct de vedere legal, în Statele Unite, nu există nicio problemă pentru ca suspecţii de terorism să poată fi săltaţi, în continuare, de oriunde de pe planetă şi duşi în terţe ţări aliate cu America, spre a fi torturaţi, s-ar putea să aducă ceva linişte în sufletele unor persoane din România...

Cine nu-şi mai aminteşte filmul, are aici trailerul.




Despre Arar v. Ashcroft, a se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Arar_v._Ashcroft

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare