marți, 27 iulie 2010

În căutarea temeiului de drept pentru atacarea Iranului


Până şi invaziile din Afganistan şi Irak au fost precedate de identificarea şi afirmarea unui temei de drept internaţional public, apt să justifice acţiunile militare. Cel puţin, formal, cât timp America a fost şi mai este încă dispusă să-şi folosească Departamentul de Stat.

O eventuală intrare în şomaj tehnic a diplomaţiei americane n-ar reprezenta neapărat o premieră. Practic, după ce, în 1941, Statele Unite al Americii au intrat şi ele în război, ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, a rămas fără obiectul muncii. Fiind în război cu toată lumea (minus Suedia, Elveţia şi Portugalia), băieţii nu mai aveau nevoie de recursul la dreptul internaţional. Culmea e că au avut bunul simţ să nu-l invoice nici atunci când au semnat capitularea necondiţionată, pe 9 mai 1945.

Invaziile din Afganistan şi Irak au făcut obiectul unor contorsionate trasee ce au dus la invocarea dreptului la auto-apărare, prevăzut de art.51 al Cartei ONU.
La ora la care scriu, juriştii de la Washington (nu şi de prin alte părţi, unde lumea vrea, pur şi simplu, să intre în acţiune) se dau cu capul de pereţi pentru a face din gestul de a îmbogăţi uraniu o faptă ce justifică acţiunea militară întemeiată pe dreptul la auto-apărare.

Numai că, aşa cum scriu soţii Leverett pe blogul lor, "in the case of Iran, there will be no legal justification for an attack. All of the relevant Security Council resolutions dealing with the nuclear issue say explicitly that they do not authorize the use of force against the Islamic Republic and that such authorization would require further and separate action by the Council. That action will not be forthcoming. And while, no doubt, the U.S. government has lawyers at the State Department, Pentagon, and the National Security Council who would do their best to come up with a self-defense case under Article 51 of the United Nations Charter, literally no one—even advocates of attacking Iran—will be able to take that case seriously. There will be no casus belli."

De aceea, în varianta în care nu vor identifica un temei juridic convingător, se va pune şi o problemă de legitimitate, astfel încât "United States would also pay a heavy price in terms of international legitimacy. This matters, because legitimacy is a critical factor influencing how others view America’s still prominent role in international affairs." Cum spuneam mai sus, cât vor mai avea dispoziţia necesară.

Articolul şi comentariile la el sunt la http://www.raceforiran.com/is-iran-obama%e2%80%99s-cuban-missile-crisis-and-will-he-rise-to-the-occasion

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare