vineri, 20 august 2010

Mai există secrete pe care iranienii nu le cunosc despre ceea ce li se pregăteşte?


"Eu vorbesc public, împreună cu alţii, despre felul în care plănuiesc să ţi-o trag, iar tu asişti cu interes."

Ar fi un mod de a exprima vulgar discuţiile din presa clasică şi de pe bloguri, legate de agresiunea virtuală americano-israeliană asupra Iranului. În ultimele luni, aceste dezbateri s-au dezvoltat, nu doar în ceea ce priveşte multiplicarea purtătorilor de mesaje din ambele tabere (pro-agresiune şi pro-engagement), dar şi din perspectiva nuanţelor şi detaliilor, inclusiv militare, referitoare la atac/bombardare/invazie/consecinţe globale. Chiar cred că unor neoconservatori le ard degetele să răspândească amănuntele tactice ale loviturilor militare, ca un semn de aroganţă şi credinţă în invincibilitatea agresorului.

În acest timp, liderii iranieni trăiesc pe aceeaşi planetă cu cei care se pregătesc să-i facă praf, au acces la internet şi dispun de servicii de informaţii capabile să preia veşti rele din surse deschise sau secrete, încât mă întreb în ce măsură viitorul război mai poate constitui o surpriză. Citind comentariile furioase ale neoconservatorilor, urmează să înţelegi că escadrile de atac americano-israeliene vor intra în spaţiul aerian iranian, îşi vor lovi ţintele şi vor reveni liniştite la bazele lor. Asta, cu iranienii pe post de spectatori preistorici şi victime sigure, care, probabil, ar urma să aplaude impresionanta desfăşurare militară şi tehnologică a agresorilor, fără să schiţeze nicio reacţie de apărare. Fiindcă, în sec.21, a te apăra de o invazie americană reprezintă un gest de neam prost. Vezi, de exemplu, somalezii din episodul (chiar filmul) "Black Hawk Down." De afgani şi irakieni nu mai vorbesc.

Sunt convins că, dincolo de lectura blogurilor şi de recunoştinţa arătată autorilor acestora pentru abundenţa de informaţii şi detalii referitoare la apropiata invazie, comandanţii militari iranieni sunt ocupaţi până peste cap cu planificarea şi activarea celor mai eficace măsuri de apărare şi contra-atac. Şi mai cred că sunt şi puternic ajutaţi în aceste eforturi de Rusia, China, poate chiar India şi Turcia.
De exemplu, pe 10 iunie 2010, se spunea la http://en.rian.ru/russia/20100610/159376392.html"The delivery of Russian S-300 surface-to-air missile systems to Iran will not be affected by new UN sanctions against the Islamic Republic, a Foreign Ministry spokesman said on Thursday." Foarte frumos. Prin urmare, Teheranul va primi, dacă nu a şi recepţionat deja, rachete sol-aer ruseşti, evident, nu pentru a trage în ciori. Iar aceasta e doar o informaţie publică. Nu ştim cu ce alte cadouri se mai alege Iranul de la diverşi parteneri interesaţi.

Mă întreb cum ar fi fost dacă, în 1939, Hitler, Stalin, Molotov, Ribbentrop şi alţii ar fi discutat savant, în "Voelkischer Beobachter" şi în "Pravda", despre apropiata invazie şi ştergere de pe hartă a Poloniei? Pun pariu că polonezii ar fi rezistat şase luni până să capituleze, în loc de o lună, iar Vestul i-ar fi ajutat, în loc să-i sacrifice.

La adresa http://www.mcculloughsite.net/stingray/2009/07/16/preparations-for-attack-on-iran-almost-comple.php se găseşte un articol bătător cu pumnii în piept (ATENŢIE! E din iulie 2009), intitulat Preparations for Attack on Iran Almost Complete. Să moară mă-ta! A trecut un an şi tot nimic! Asta zic eu. Însă militarii iranieni au apreciat postarea, mai ales că era însoţită de hărţi oglindind direcţiile de atac israeliene, şi au introdus-o rapid în propria lor bază de date. Harta de mai sus e preluată de la această adresă.

E un sentiment plăcut să ştii că, mulţumită globalizării şi transparenţei, publicul din intreaga lume are acces la (aproape) aceleaşi informaţii ca şi spionajul şi armata de la Teheran.

La cât e de pasionat Ahmadinejad de retorică prostească, mă aştept să iasă într-o zi şi să spună: "Bă, mă uit la ceas, e ora 14, mai aveţi de gând să atacaţi astăzi sau nu?!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare